Transformarea sectorului turistic al Republicii Moldova (2021–2026): politici publice, investiții și noi metode de guvernanță a destinațiilor

Articolul de față vine să completeze materialul științific publicat al aniversarea de 30 de ani de independență a Republicii Moldova și evidențiază schimbările ce au avut loc in domeniul turismului național în ultimii 5 ani. Așadar, articolul „Realizări și perspective în dezvoltarea destinațiilor turistice din Republica Moldova” (2021) reprezinta o abordare sistemică privind conceptul de destinație turistică în Republica Moldova, marcând trecerea de la inventarierea patrimoniului cultural și natural la valorificarea acestuia ca parte integrantă a unor destinații turistice competitive. Prin acesta se confirma că patrimoniul generează valoare economică doar prin integrarea sa cu infrastructura, serviciile și produsele turistice, într-o abordare orientată spre dezvoltarea durabilă. Avantajul competitiv al Republicii Moldova la etapa anterioară se manifesta prin diversitatea patrimoniului natural și cultural, autenticitatea comunităților locale și regionalizarea funcțională a resurselor turistice. Totodată, am ținut să evidențiem necesitatea colaborării dintre autorități, mediul de afaceri și comunitățile locale, anticipând astfel introducerea managementului integrat al destinațiilor și promovarea ulterioară a conceptului Organizațiilor de Management al Destinațiilor Turistice (OMDT). Articolul precedent, astfel constituie un reper conceptual pentru evoluția politicilor turistice din perioada 2021–2026. Amintim că cercetarea anterioară a evoluției sectoriale a avut preponderent un caracter descriptiv, acordând o atenție limitată mecanismelor instituționale de guvernanță sau digitalizare a proceselor, totodată, aceasta poate servi drept o bază metodologică pentru schimbările ulterioare și tranziția către un model modern de management al întregului domeniu turistic, inclusiv a destinațiilor turistice în Republica Moldova.

Turismul în Republica Moldova (perioada 2021–2025) prin prisma datelor statistice

Indicatorii statistici colectați și sistematizați de Biroul Național de Statistică raportați de operatorii economici naționali ne permit să realizăm o scurtă analiză dinamicii unor aspecte ale domeniului turimului din Republica Moldova pentru ultimii cinci ani.

Analizând datele statistice observăm că turismul receptor a înregistrat o creștere constantă și semnificativă a volumului total de sosiri organizate de agențiile de turism, urcând de la 24.006 persoane în 2021 la 90.501 persoane în 2025 (creștere de 3,77 ori), ceea ce reprezintă cca. 15% din fluxul total de clienți ai turoperatorilor și agențiilor de turism. Principalul motor al acestui segment este România, care a crescut de la 8.421 de sosiri în 2021 la 54.145 de sosiri în 2025 (creștere de 6,5 ori). De asemenea, fluxuri importante vin din Italia (atingând un număr de 22.391 de persoane în 2025). În contrast, sosirile din Federația Rusă au scăzut dramatic, de la 3.711 la doar 40 de persoane, reflectând schimbările geopolitice produse după februarie 2022. Fluxurile din Ucraina au înregistrat oscilații puternice, fiind influențate de contextul războiului din regiune. Majoritatea covârșitoare a vizitelor turiștilor organizați de operatorii de turism (peste 97% în 2025) au drept scop declarat vacanțele, recreerea și odihna (88.492 de persoane). Trebuie să menționăm totuși că, doar o mică parte din vizitatorii străini vin prin filiera agențiilor de turism. Majoritatea străinilor de regulă viztează țara noastră în mod individual sau în grupuri mici fără a apela la asistența unor consolidatori naționali.

Turismul emitător în mod constant în ultimile decenii reprezintă cel mai mare segment de clienți organizat de agențiile de turism naționale, marcând o creștere continuă de la 217.678 de plecări în 2021 la 401.773 de plecări în 2025 (creștere de 1,85 ori), ceea ce reprezintă peste 66,5% din clienții sectorului organizat de turism. Preferințele turiștilor moldoveni rămân în continuare axate pe destinațiile tradiționale de vacanță. Turcia și-a menținut poziția de lider pe întreaga perioadă ajungând la 177.358 de persoane în 2025, urmată de Bulgaria (75.574 de persoane), Egipt (57.574 de persoane), România (35.556 persoane) și Grecia (19.285 persoane). În același timp, se observă diversificarea treptată a destinațiilor turistice prin creșterea fluxurilor către Emiratele Arabe Unite, Cipru, Italia și Spania. Aproape toate deplasările externe organizate de agențiile de turism (peste 99%) sunt efectuate în scop de vacanță, recreere și odihnă. Trebuie să remarcăm și în acest caz că o mare parte a moldovenilor realizează pleacă în vacanțe de regulă în țările din regiune fără ca să apeleze la serviciile agențiilor de turism, aceste date fiind mai greu de contabilizat.

Turismul intern raportat de agențiile de turism a avut o evoluție mai fluctuantă decât celelalte două forme de circulație turistică. Numărul turiștilor și excursioniștilor participanți la turismul intern organizat a crescut de la 79.196 persoane în 2021 la 123.559 persoane în 2022, după care a înregistrat o diminuare în anii 2023 și 2024, urmată de o nouă creștere în 2025, când a ajuns la 111.791 persoane (creștere de 1,4 ori față de 2021), ceea ce reprezintă 18,5% din totalul clientelei agențiilor de turism. Această evoluție indică faptul că interesul pentru turismul intern explicabil s-a intensificat imediat după perioada pandemiei, însă ulterior cererea s-a stabilizat la un nivel mai inferior. Chiar și în aceste condiții, numărul înregistrat în 2025 rămâne cu aproximativ 41% mai mare decât în 2021, ceea ce confirmă consolidarea treptată a pieței turismului intern organizat. Totuși, dezvoltarea formelor de turism intern și promovarea destinațiilor din Republica Moldova îi face pe cetățenii moldoveni să călătorească mai des fără să apeleze la o agenție de turism, date care nu ajung să fie monitorizate.

Analizând comparativ informațiile prezentate mai sus putem observa câteva tendințe generale ale sectorului turistic din Republica Moldova: (i) creșterea accelerată a turismului receptor organizat; (ii) predominarea continuă a turismului emițător organizat, care depășește de 4,4 ori volumul turismului receptor; (iii) consolidarea unei pieței turistice interne, deși cu fluctuații anuale și fără o monitorizare a turiștilor și excursioniștilor neorganizați; (iv) reorientarea piețelor turistice internaționale, caracterizată prin diminuarea aproape completă a fluxurilor din Federația Rusă și creșterea importanței piețelor europene, în special țărilor din regiune; (v) predominarea turismului de agrement și recreere, care reprezintă principalul motiv al călătoriilor organizate de agențiile de turism raportate atât pentru turiștii străini care vizitează Republica Moldova, cât și pentru cetățenii moldoveni care călătoresc în străinătate. Dar, trebuie să remarcăm că, cota turiștilor organizați de agențiile de turism este doar o parte mică din numărul vizitatorilor participanți la consumul turistic, iar lipsa continuă a unui sistem de monitorizare a numărului real de turiști diminuiază semnificativ aprecierea impactului real al industriei turistice asupra economiei naționale.

Activitatea structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare din Republica Moldova se reflectă în datele statistice, demonstrând că domeniul a cunoscut o creștere constantă și o consolidare evidentă în perioada 2021–2025, atât în ceea ce privește numărul turiștilor cazați, numărul înnoptărilor, dar și gradul de utilizare a capacităților de cazare. Analiza acestor evoluții evidențiază modificări structurale privind tipurile de unități preferate, dar și creșterea ponderii turiștilor străini (de la cota de 38,6% din total în 2021 la 54,5% în 2025). În perioada vizată, numărul total al turiștilor cazați în structurile de primire turistică aproape s-a triplat, de la 178,2 mii persoane în 2021 la 525,1 mii persoane în 2025. Această evoluție reflectă atât relansarea pieței turistice după pandemia COVID-19, cât și consolidarea atractivității Republicii Moldova ca destinație turistică.

Hotelurile rămân principala categorie de cazare. Numărul turiștilor cazați în aceste structuri împreună cu motelurile a crescut de 3,2 ori de la 99.970 în 2021 la 320.479 în 2025, reprezentând aproximativ 61% din totalul turiștilor cazați în 2025, în 2021 fiind 56,1%. Totodată, hotelurile concentrează și cea mai mare parte a turiștilor străini (83,83%), peste 239 mii persoane în 2025, iar gradul de ocupare a hotelurilor a crescut de la 13,5% la 30,2% în ultimii 5 ani, confirmând rolul lor esențial în turismul receptor și de afaceri. De regulă stau în medie 1,94 zile/persoană (2025), iar potențialul de creștere este unul mare având în vedere numărul mare de atracții turistice.

Una dintre cele mai dinamice evoluții este înregistrată de pensiunile turistice și agroturistice. Numărul turiștilor cazați a crescut de 3,17 ori de la 21,4 mii în 2021 la 67,8 mii în 2025, iar numărul înnoptărilor aproape s-a triplat, ajungând la 113,9 mii. Gradul de utilizare a capacităților de cazare în aceste unități a crescut de la 12,1% la 20,8%, ceea ce indică o consolidare a turismului rural și o diversificare a ofertei turistice, dar și dispersarea fluxului de turiști pe teritoriul național. De regulă străinii stau în medie 1,84 zile/persoană (2025), totuși mult sub potențialul de cazare în mediul rural, unde este concentrat cel mai mare număr de atracții turistice autentice.

Satele de vacanță și alte structuri de odihnă au cunoscut o creștere puternică după 2021, atingând un maxim în 2023 (69.335 persoane), după care au înregistrat o ușoară diminuare atât a numărului de turiști, cât și a înnoptărilor. Totuși, nivelul din 2025 rămâne semnificativ superior celui din 2021 (creștere de 2,2 ori). Din păcate, aceste structuri rămân nepopulare pentru turiștii străini, care le preferă sporatic (8,4% din totalul străinilor cazați) și stau la fel puțin (în mediu 1,74 zile/turist).

Taberele de vacanță au înregistrat cea mai spectaculoasă recuperare după perioada pandemică, numărul turiștilor crescând de la 2,8 mii la peste 34 mii persoane, iar înnoptările de la aproximativ 30 mii la peste 274 mii, ceea ce demonstrează o revenire dinamică pe piață a serviciilor specifice pentru acest segment sensibil cerințelor sanitare (copii și tineri).

În general, numărul total al înnoptărilor în structurile colective de cazare s-a majorat de la 762,9 mii în 2021 la peste 1,62 milioane în 2025, adică de peste două ori. Cele mai multe înnoptări sunt înregistrate în structurile de întremare (sanatorii, 14 zile/persoană) și taberele de vacanță (cca. 8 zile persoană).

Indicele de utilizare netă a capacității de cazare arată o creștere moderată de la media de 20,3% în 2021 la 32,0% în 2025. Cea mai mare utilizare continuă să fie înregistrată de structurile de întremare (57,8%), urmate de căminele pentru vizitatori (40,1%), taberele de vacanță (33,0%) și hoteluri (30,2%). Evoluția pozitivă a acestui indicator demonstrează o utilizare mai eficientă a infrastructurii turistice existente. Dar trebuie să remarcăm că, structurile de cazare în mediul rural au indicii cei mai reduși, disproporționat față de valoarea atracțiilor turistice autentice din preajmă.

Se remarcă o schimbare a structurii geografice a piețelor emitente: (i) România își consolidează poziția de principală piață generatoare de turiști; (ii) Ucraina înregistrează o creștere puternică a numărului de persoane cazate, explicabilă și prin contextul regional; (iii) cresc constant fluxurile din Germania, Italia, Polonia, Franța, Turcia și Israel; (vi) numărul turiștilor din Federația Rusă continuă să scadă pe întreaga perioadă analizată.

În același timp, numărul total al structurilor de cazare turistică a crescut de la 280 unități în 2021 la 317 unități în 2025, ceea ce reprezintă o majorare de aproximativ 13,2%. Evoluția nu a fost uniformă între diferitele tipuri de structuri, fiind influențată de modificările cererii și de orientarea investițiilor către anumite segmente ale pieței. Cea mai importantă creștere s-a înregistrat în cazul pensiunilor turistice și agroturistice, al căror număr a crescut de la 43 la 74 de unități, ceea ce reprezintă o majorare de peste 72%. Această dinamică confirmă dezvoltarea accelerată a turismului rural în diferite destinații și orientarea investițiilor către valorificarea patrimoniului local și a experiențelor autentice, în ciuda performanțelor modeste menționate mai sus.

Totodată menționăm că, numărul satelor de vacanță și al altor structuri de odihnă din mediul rural s-a redus de la 60 la 53 de unități, iar căminele pentru vizitatori au înregistrat fluctuații, fără o tendință clară de creștere. Numărul structurilor de întremare a crescut de la 7 la 8 unități, iar taberele de vacanță crescut cu 2 unități ajungând la 52.

Extinderea rețelei de structuri a fost însoțită de creșterea capacității de cazare în diverse destinații pe teritoriul țării. Numărul total al camerelor disponibile a crescut de la 8.010 în 2021 la 8.850 în 2025 (+10,5%), iar capacitatea totală exprimată în locuri de cazare s-a majorat de la 23.881 la 26.092 locuri (+9,3%).

Cele mai importante investiții au fost realizate în: (i) pensiuni turistice și agroturistice, care au adăugat 839 de locuri (total 2060 locuri), reprezentând cea mai mare creștere relativă dintre toate categoriile; (ii) hoteluri și moteluri, unde capacitatea a crescut cu 674 locuri. Aceste evoluții demonstrează orientarea pieței către diversificarea ofertei în diferite destinații și îmbunătățirea calității serviciilor de cazare.

Datele privind hotelurile și structurile similare indică un proces evident de dezvoltare calitativă și modernizare a sectorului hotelier. Numărul acestora a crescut de la 163 unități în 2021 la 204 unități în 2025 (+25%). În același timp, se observă extinderea segmentului hotelurilor de categorie superioară: (i) hotelurile de 4–5 stele au crescut de la 33 la 38; (ii) hotelurile de 3 stele de la 39 la 48; (iii)  hotelurile de 1 stea de la 6 la 10. Această evoluție demonstrează o diversificare a ofertei și o adaptare mai bună la diferitele segmente ale cererii turistice din ultimii ani.

Totodată, capacitatea hotelieră a crescut de la 5.400 la 6.074 locuri, iar numărul camerelor de la 2.853 la 3.154, ceea ce confirmă investițiile realizate în diversificarea și modernizarea infrastructurii hoteliere. Pe lângă extinderea capacităților, se observă și o utilizare mai eficientă a acestora. Numărul înnoptărilor în hoteluri și structuri similare a crescut, precum și indicele de utilizare a capacității de cazare s-a majorat, ceea ce indică o recuperare semnificativă a pieței după pandemia COVID-19 și o creștere a cererii turistice.

Procesul de dezvoltare a fost însoțit și de extinderea ocupării forței de muncă. Numărul salariaților din hoteluri și structurile similare a crescut de la 1,2 mii persoane în 2021 la 1,9 mii persoane în 2025, ceea ce reflectă dezvoltarea sectorului, necesitatea creșterii capacității operaționale pentru a răspunde cererii în expansiune, dar și calității serviciior solicitate de diverse segmente de piață.

Analiza statisticilor pe regiuni, aplicând principiul geografic arată că, capitala continuă să concentreze cea mai mare parte a capacității hoteliere din Republica Moldova. Aici între 2021 și 2025 volumul fondului hotelier a crescut de la 4.228 la 4.409 de camere (+181 odăi); respectiv locuri-pat s-a modificat de la 9.646 la 9.860 (+214 locuri). Deși ritmul de creștere este redus pentru o capitală europeană (aproximativ 4%), Chișinăul își menține poziția dominantă, concentrând aproximativ jumătate din numere și cca. 37,8% din capacitatea de cazare existentă la nivel național. Această situație confirmă rolul capitalei ca principal centru al turismului de afaceri, al turismului urban și al evenimentelor.

Regiunea Nord prezintă o evoluție relativ stabilă. Numărul camerelor în această perioadă a rămas neschimbat 1.090 camere în ultimii 5 ani. În schimb, numărul locurilor-pat a crescut de la 4.249 la 4.664. Această evoluție sugerează că dezvoltarea s-a realizat prin extinderea capacității de cazare în general în structurile existente și prin reorganizarea spațiilor, dar nu prin construirea de noi unități. Totuși, la nivelul raioanelor se observă evoluții diferențiate: (i) creșteri importante în Dondușeni, Rîșcani, Sîngerei și Florești; (ii) diminuări ale capacității în Edineț și Soroca; (iii) stabilitate în Briceni și Fălești. Aceste diferențe indică o dezvoltare neuniformă a infrastructurii turistice în nordul țării.

Regiunea Centru înregistrează cea mai spectaculoasă dezvoltare dintre toate regiunile Republicii Moldova. Numărul camerelor crește de la 1.794 la 2.263 (+469 camere), iar locurile-pat – de la 6.427 la 7.453 (+1.026 locuri). Creșterea este susținută în principal de: Criuleni (de la 50 la 211 camere); Ialoveni (de la 137 la 232 camere); Orhei (de la 344 la 421 camere); Anenii Noi (de la 39 la 78 camere). Această evoluție indică faptul că regiunea Centru a devenit principalul pol de extindere a infrastructurii turistice în perioada analizată, explicabil prin proximitatea municipiului Chișinău și aeroportului internațional de aici. În același timp, deși are cea mai mare capacitate de cazare Dubăsari înregistrează o ușoară reducere, iar în Șoldănești se reduc locurile pe fonul creșterii numărul camerelor. Aceste situații sunt explicate prin acțiunile de restructurare, replanificare sau modernizare a unor unități existente.

Regiunea Sud deși modestă în capacități de cazare, înregistrează o dinamică bună în ultimii 5 ani. Numărul camerelor crește de la 672 la 873 (+201 camere), locurile-pat – de la 2.159 la 2.734 (+575 locuri). Cele mai importante evoluții sunt în raioanele Cahul, Cimișlia, Leova, Ștefan Vodă. Raionul Cantemir apare pentru prima dată în statistică, iar Basarabeasca în continuare nu dispune de nici o structură de cazare. Totuși, aceste evoluții reflectă extinderea treptată a infrastructurii turistice în sudul Republicii Moldova.

UTA Găgăuzia este singura regiune care înregistrează o diminuare ușoară a capacității (de la 226 la 215 camere și de la 1.400 la 1.381 locuri). Reducerea este modestă, dar indică stagnarea sau reorganizarea unor structuri existente.

Astfel, datele statistice evidențiază câteva tendințe importante. În primul rând, dezvoltarea infrastructurii hoteliere nu este uniformă la nivel teritorial. Investițiile sunt concentrate în municipiul Chișinău și în regiunea Centru din proximitate, în timp ce Nordul și UTA Găgăuzia evoluează într-un ritm mult mai lent. În al doilea rând, majorarea numărului locurilor-pat este apropiată de ritmul de creștere al numărului camerelor, ceea ce indică o extindere echilibrată a capacității de cazare. Un alt aspect important este apariția unor noi capacități de cazare în raioane unde acestea lipseau anterior, cum este cazul raionului Cantemir, fapt ce sugerează extinderea treptată a rețelei de structuri turistice de cazare în mai multe destinații din țară. Totodată, diferențele dintre raioane demonstrează existența unor poli regionali de dezvoltare turistică, precum Dubăsari, Orhei, Cahul, Ialoveni sau Călărași, în timp ce alte raioane își păstrează o capacitate redusă sau chiar înregistrează diminuări. Principalele constatări legate de sectorul de cazare turistică arată astfel:

• Capacitatea națională de cazare a crescut cu peste 10% în ceea ce privește numărul camerelor și cu peste 9% la numărul locurilor-pat.
• Municipiul Chișinău își menține poziția dominantă în structura sectorului hotelier din Republica Moldova, concentrând aproximativ jumătate din capacitatea de cazare existentă.
• Regiunea Centru reprezintă principalul motor al dezvoltării infrastructurii turistice în perioada analizată, înregistrând cele mai mari creșteri absolute ale capacității de cazare.
• Regiunea Sud manifestă un ritm accelerat de dezvoltare, ceea ce indică extinderea interesului investițional pentru infrastructura de cazare.
• Regiunea Nord prezintă o evoluție stabilă, cu accent pe optimizarea capacităților existente, mai degrabă decât pe extinderea numărului de camere.
• UTA Găgăuzia este singura regiune care înregistrează o reducere ușoară a capacității de cazare în perioada analizată.

Analiza comparativă a capacității structurilor de cazare evidențiază faptul că, în intervalul 2021–2025, sectorul hotelier din Republica Moldova a avut o evoluție pozitivă, caracterizată prin creșterea moderată a capacității de cazare și extinderea infrastructurii în majoritatea regiunilor țării. Dezvoltarea a fost însă inegal distribuită teritorial, fiind concentrată în municipiul Chișinău, dar mai ales în regiunea Centru, care s-a afirmat ca principalii poli de focusare a consumului turistic și de creștere a investițiilor în turism. În contrast, Nordul și UTA Găgăuzia au înregistrat evoluții limitate sau chiar ușor regresive. Per ansamblu, datele indică un proces de consolidare a sectorului hotelier, bazat atât pe investiții în noi capacități în diverse destinații, cât și pe modernizarea și eficientizarea structurilor existente. Persistența disparităților regionale arată însă necesitatea unor politici de dezvoltare orientate spre valorificarea potențialului turistic al raioanelor cu infrastructură redusă, în vederea unei distribuții mai echilibrate a capacităților de cazare și a unei dezvoltări teritoriale sustenabile a turismului în Republica Moldova.

Principalele schimbări de abordare produse la nivel național și european referitor la domeniul turismului în Republica Moldova

În ultimii 5 ani asistăm la mai multe schimbări în sectorul turistic care prin natura lor reprezintă mai degrabă componentele unui proces de transformare, inclusiv: evoluția cadrului legislativ și instituțional (modificări legislative, Programul „Turism 2029”, transferul politicilor publice ce țin de turism spre domeniul economiei, crearea Oficiului Național al Turismului, instituirea OMDT etc); efectele contextului geopolitic și ale procesului de aderare la Uniunea Europeană; dezvoltarea destinațiilor prin clustere, platforme regionale și parteneriate locale; impactul investițiilor asupra infrastructurii și competitivității; contribuția cercetării științifice în perioada 2021–2026 la fundamentarea noii paradigme de management al destinațiilor.

Spre finalul anului 2021, când restricțiile legate de pandemia COVID-19 au fost ridicate, prioritatea sectorului devinea redresarea activităților turistice, susținerea antreprenorilor și stimularea turismului intern. Are loc o intensificare a proiectelor majore de turism (UE, PNUD, USAID, GIZ), dar și optimizarea instrumentelor naționale implementate prin ODA și AIPA pentru dezvoltarea destinațiilor la fel începând cu 2021–2022, când sunt finanțate investiții în infrastructura turistică, digitalizare, dezvoltarea produselor turistice și rutelor tematice de ecoturism și turism rural.

În acest context apare Cartea Albă a OMD pentru reforma cadrului normativ-regulatoriu al industriei turismului, în care sunt formulate propuneri pentru modernizarea legislației, profesionalizarea managementului destinațiilor și consolidarea parteneriatelor public-private. Documentul subliniază că modelul actual de gestionare a turismului la nivel teritorial este insuficient de eficient, remarcându-se o participare slabă a instituțiilor statului în gestionarea atracțiilor, a fluxurilor turistice și a datelor statistice teritoriale, precum și un cadru legislativ care necesită optimizare. Este argumentată necesitatea creării Organizațiilor de Management al Destinației (OMD) prin crearea unui sistem ierarhic integrat, inspirat din bunele practici internaționale (recomandările UNWTO și modelele din Austria și România), structurat pe trei niveluri: OMD național – o structură-umbrelă care să coopereze cu autoritatea centrală de profil, preluând competențe delegate fără a le dubla funcțiile. 5 OMD regionale – organizate pe regiuni majore (Nord, Centru, Sud, Găgăuzia și malul stâng al Nistrului) și o rețea din mai multe OMD locale – configurate la nivel de raioane sau clustere comunitare, care să asigure implicarea directă a actorilor locali (autorități publice, mediul de afaceri, asociații). Deoarece documentul a fost elaborat în cadrul unui proiect finanțat de UE prin PNUD Moldova, a fost evidențiată importanța construirii unui ecosistem turistic durabil și interconectat (inclusiv pe ambele maluri ale Nistrului), depășind abordările și neconcordanțele anterioare.

Totodată, au fost trecute în revistă formele asociative existente în Moldova (Grupuri de Acțiune Locală – GAL, clustere, asociații de cooperare intercomunitară, patronate în turism), menționându-se că, deși acestea au un potențial valoros, este nevoie de entități specializate de tip OMD create conform standardelor moderne pentru a asigura un marketing teritorial eficient, managementul calității și atragerea de investiții. Cartea albă pune un accent deosebit pe introducerea unor indicatori cheie de performanță (KPI) clari, axați pe leadership strategic, implementare eficientă, bună guvernare, formarea profesională continuă și digitalizarea/promovarea ofertei turistice naționale.

În același an (2023) pentru prima dată conceptul OMD este promovat oficial ca model de guvernanță a destinațiilor turistice, când este lansat procesul de instituționalizare a Organizațiilor de Management al Destinațiilor (OMD). Ca urmare în 2023–2024 apar primele inițiative locale de constituire a OMD-urilor și clusterelor turistice, destinațiile turistice încep să fie administrate prin parteneriate între autorități, mediul privat, centre de cercetare și organizațiile societății civile. La fel, continuă aderarea Republicii Moldova la Rutele Culturale ale Consiliului Europei (Ruta cafenelelor istorice, Ruta basmelor europene, Ruta europeană a ceramicii), precum și acțiunile de dezvoltare a rutelor transfrontaliere Republica Moldova – România cu mare potențial de internaționalizare (ex. Ruta Ștefan cel Mare, Ruta gastronomică).

Datorită cooperării eforturilor diferitor actori locali se începe procesul de dezvoltare a noilor produse turistice integrate și sunt valorificate mai eficient resursele locale și patrimoniul cultural prin diverse forme de turism. Analiză științifică a cadrului legislativ și instituțional al OMD și identificarea principalelor provocări privind finanțarea, guvernanța și cooperarea public–privată e analizat detaliat în articolul realizat de un grup de autori din Republica Moldova. Materialul practic este completat cu modele de cooperare regională dezvoltate, de exemplu, sub formă de cluster turistic în arealul lacului de acumulare Dubăsari gestionat de OMDT „Riviera Nistrului”, și orientate spre management integrat, promovare comună și atragerea investițiilor pentru consolidarea platformelor regionale și a clusterelor turistice.

La 2 iulie 2025 Parlamentul aprobă modificarea Legii nr. 352/2006 privind organizarea și desfășurarea activității turistice introducând mai multă claritate în câteva aspecte legate de domeniul turismului: (i) tichetele de vacanță – un instrument prin care angajatorii vor putea acorda sprijin salariaților pentru a-și petrece vacanțele în structuri de primire turistică din zonele rurale ale Moldovei; (ii) instituirea Organizațiilor de Management al Destinației Turistice (OMDT) – structuri moderne, formate prin parteneriate locale, care vor contribui la administrarea și promovarea durabilă a destinațiilor turistice; (iii) finanțare nerambursabilă pentru proiectele din domeniul turismului realizate de organizațiile necomerciale și de autoritățile publice locale; (iv) inventarul agenților economici din turism – un sistem oficial de evidență a tuturor persoanelor fizice și juridice care activează în industria turismului, pentru o mai bună transparență și planificare a politicilor publice; (v) consolidarea rolului Oficiului Național al Turismului – ca instituție executivă responsabilă de promovarea Republicii Moldova ca destinație turistică competitivă la nivel național și internațional. Autorii materialului de față într-un articol dedicat subliniază importanța schimbărilor pe plan legislativ pentru întregul domeniu, dar și limitele care reduc eficiența parteneriatului public-privat. „Modificările introduse prin lege (...) determină un pas important spre profesionalizarea și descentralizarea activităților turistice, în conformitate cu standardele europene și recomandările Organizației Mondiale a Turismului (UNWTO). Astfel este începută o etapă nouă importantă în reformarea cadrului instituțional al turismului național printr-un model modern de guvernanță și dezvoltare durabilă. Noua arhitectură instituțională creează premisele unei abordări integrate a turismului, bazate pe parteneriatul public-privat și pe implicarea comunităților locale în procesul de valorificare a resurselor turistice. Atribuțiile extinse ale Autorității naționale de turism (ministerul cu atribuții de politici publice în turism) și crearea Oficiului Național al Turismului drept autoritate centrală cu funcții executive, oferă instrumentariul concret pentru monitorizarea, coordonarea și promovarea sectorului la nivel național, consolidând totodată componenta de planificare strategică și sustenabilitate.”

Promovarea Republicii Moldova ca destinație turistică la fel a cunoscut o transformare semnificativă, atât din punct de vedere conceptual, cât și instituțional. Dacă anterior acțiunile de promovare erau preponderent sporadice și orientate spre participarea la târguri de turism sau elaborarea unor materiale informative, începând cu anul 2021 acestea sunt integrate într-o abordare sistemică, aliniată practicilor europene de management și marketing al destinațiilor turistice.

Un moment definitoriu al acestei schimbări l-a constituit lansarea campaniei internaționale „Moldova: A Place to Find Yourself”, care a contribuit la consolidarea identității turistice a țării și la repoziționarea Republicii Moldova pe piețele turistice externe. În paralel, participarea constantă la expoziții și târguri internaționale, organizarea forumurilor de turism și desfășurarea tururilor de informare pentru jurnaliști, influenceri și touroperatori au permis creșterea vizibilității destinației și extinderea colaborărilor cu actorii internaționali din industria turismului.

Crearea Oficiului Național al Turismului a reprezentat un pas important în profesionalizarea activităților de promovare, odată cu preluarea responsabilității de coordonare a eforturilor de promovare internă și externă a Moldovei ca destinație turistică. Totodată, dezvoltarea platformei oficiale Moldova Travel, elaborarea unei identități vizuale unitare și intensificarea utilizării instrumentelor de marketing digital au contribuit la modernizarea comunicării turistice și la creșterea accesibilității informațiilor privind oferta turistică națională.

În aceeași perioadă, promovarea turismului s-a orientat tot mai pronunțat spre valorificarea avantajelor competitive ale Republicii Moldova, punând accent pe turismul local, patrimoniul cultural și natural, gastronomia tradițională, evenimentele culturale și experiențele autentice oferite vizitatorilor. Această ajustare de paradigmă a permis trecerea de la promovarea unor obiective turistice individuale la promovarea unor destinații și produse turistice integrate, capabile să răspundă cerințelor actuale ale pieței turistice internaționale.

Schimbarea statutului turismului în cadrul politicilor publice a dus la recunoașterea treptată a domeniului drept un sector strategic al economiei naționale, cu un rol important în dezvoltarea regională, atragerea investițiilor, crearea locurilor de muncă și valorificarea patrimoniului cultural și natural. În acest context, promovarea turistică nu mai reprezintă doar un instrument de comunicare, ci este o componentă de bază a politicilor de dezvoltare economică, contribuind la creșterea competitivității destinației Republica Moldova și la consolidarea imaginii sale pe piețele turistice internaționale.

Analizate în ansamblu, acțiunile desfășurate în perioada 2021–2026 demonstrează intenția unei schimbări structurale în modul de gestionare și promovare a turismului. Diversificarea instrumentelor de marketing, consolidarea cadrului instituțional și orientarea către managementul integrat al destinațiilor au creat premisele pentru transformarea turismului într-un domeniu cu o valoare economică sporită.

Aceste evoluții au pregătit terenul pentru adoptarea unor politici publice mai ambițioase, care consacră turismul drept unul dintre sectoarele prioritare ale dezvoltării economice a Republicii Moldova. Începând cu vara anului 2026 turismul e reconfirmat drept sector economic strategic, iar atribuțiile de politici publice în turism au fost preluate de către Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării. În iunie 2026 Guvernul aprobă Programul Național de Dezvoltare a Turismului „Turism 2029”, care tratează turismul ca sector strategic al economiei, fiind prevăzute investiții de 618,2 milioane lei pentru infrastructură, digitalizare, resurse umane și dezvoltarea destinațiilor. Prin măsurile planificate, autoritățile estimează creșterea contribuției turismului la economia națională și crearea a aproximativ 5 mii de noi locuri de muncă.

Un element definitoriu al transformării sectorului turistic din Republica Moldova în perioada 2021–2026 îl constituie consolidarea mecanismelor de susținere a antreprenoriatului și diversificarea instrumentelor financiare destinate dezvoltării afacerilor din turism și ospitalitate. În această perioadă, politicile publice au depășit abordarea tradițională bazată exclusiv pe promovarea unor proiecte sporadice și au început să integreze măsuri orientate spre stimularea investițiilor, modernizarea infrastructurii turistice și creșterea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii din domeniu.

Principalul instrument guvernamental de sprijin îl reprezintă programele implementate prin Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului (ODA), instituție responsabilă de acordarea asistenței financiare și tehnice, a garanțiilor de stat și a serviciilor de suport pentru mediul de afaceri. Dintre acestea, Programul de dezvoltare a ÎMM ocupă un loc central, având drept obiective stimularea antreprenoriatului, crearea de noi afaceri, inclusiv în domeniul turismului, creșterea veniturilor în sector și promovarea produselor și serviciilor turistice ale Republicii Moldova. Pentru anul 2025, programul beneficia de un buget de peste 12 milioane lei, finanțat din resursele Bugetului de Stat și ale Uniunii Europene, confirmând importanța strategică acordată dezvoltării turismului în cadrul politicilor economice naționale. Aici antreprenorii din turism au acces la o gamă diversificată de instrumente financiare adresate dezvoltării afacerilor, indiferent de domeniul de activitate. Printre acestea se regăsesc Programul de Transformare Digitală a ÎMM, care sprijină digitalizarea întreprinderilor și accesul acestora pe piețele interne și externe, Programul PARE 1+2 destinat investițiilor realizate din remitențele diasporei, Programul „Femei în Afaceri”, Programul „Start pentru Tineri”, Programul guvernamental „373”, care facilitează accesul la credite investiționale cu dobândă subvenționată, precum și Programul de Susținere a Inovațiilor Digitale și Startup-urilor Tehnologice. Deși aceste instrumente nu sunt dedicate exclusiv turismului, ele au creat condiții favorabile pentru dezvoltarea pensiunilor turistice, hotelurilor, restaurantelor, serviciilor de agrement și altor activități specifice industriei ospitalității.

Un rol important în stimularea investițiilor îl deține Agenția de Investiții a Republicii Moldova, care oferă antreprenorilor servicii de consultanță investițională, facilitează participarea la misiuni economice și expoziții internaționale și sprijină procesul de internaționalizare a afacerilor. Prin Programul BRIDGE sunt susținute proiectele inovatoare, dezvoltarea tehnologică și extinderea întreprinderilor pe noi piețe, contribuind astfel la creșterea competitivității sectorului turistic.

De asemenea, semnificativă este contribuția partenerilor externi de dezvoltare la consolidarea mediului investițional din turism. Uniunea Europeană participă direct la finanțarea unor programe destinate dezvoltării IMM-urilor și turismului, în timp ce Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Guvernul Elveției, susține elaborarea instrumentelor strategice și promovarea oportunităților investiționale în sectorul turistic și al ospitalității. Totodată, Banca Mondială contribuie prin programe orientate spre creșterea competitivității și internaționalizarea întreprinderilor mici și mijlocii, oferind granturi pentru investiții în echipamente, tehnologii și dezvoltarea afacerilor.

Se poate constata că perioada 2021–2026 marchează trecerea de la un model de susținere punctuală a unor inițiative antreprenoriale la constituirea unor ecosisteme integrate de dezvoltare a turismului, în care politicile publice, mecanismele de finanțare și cooperarea cu partenerii internaționali acționează complementar. Diversificarea programelor de granturi, facilitarea accesului la credite investiționale, sprijinirea digitalizării și stimularea investițiilor în infrastructura turistică au contribuit la consolidarea mediului antreprenorial și la creșterea atractivității investiționale a sectorului. În consecință, turismul începe să fie tratat nu doar ca o activitate de servicii, ci ca un domeniu strategic al economiei naționale, capabil să genereze investiții, locuri de muncă și dezvoltare regională durabilă.

Efectuând analiza multidimensională a domeniului turismului, apelând la principiile și metodele interdisciplinarității, am reușit să evidențiem existența a trei etape distincte în evoluția turismului Republicii Moldova în ultimii 5 ani.

Etapa I – Redresarea și redefinirea conceptelor (2021–2022). Perioada este caracterizată de relansarea sectorului după pandemia COVID-19 și de apariția unei noi paradigme privind dezvoltarea destinațiilor turistice. Accentul se mută de la promovarea obiectivelor individuale la dezvoltarea unor destinații integrate și competitive.

Etapa II – Instituționalizarea managementului destinațiilor (2023–2025). Sunt promovate și ulterior introduse în legislație Organizațiile de Management al Destinațiilor (OMDT), fiind create premisele unui model de guvernanță colaborativă bazat pe cooperarea dintre autorități, mediul privat și comunitățile locale.

Etapa III – Planificarea strategică și consolidarea investițiilor (2026). Adoptarea Programului Național „Turism 2029” marchează trecerea la o politică publică integrată, în care dezvoltarea infrastructurii, digitalizarea, profesionalizarea resurselor umane și managementul destinațiilor sunt considerate principalele direcții de creștere a competitivității turismului moldovenesc.

În ansamblu, perioada 2021–2026 poate fi caracterizată drept una de inițiere a transformării structurale a sectorului turistic din Republica Moldova. Dacă în 2021 accentul era pus pe identificarea și valorificarea potențialului turistic, în perspectivă prioritățile se extind către dezvoltarea unor destinații administrate profesionist, susținute de un cadru legislativ modern, investiții consistente și mecanisme de cooperare public-privată, apropiind modelul național de practicile europene în managementul destinațiilor.

Viorel MIRON, dr. în economie

Marina MIRON, dr. în istorie

Bibliografie selectivă:

1. Cartea alba pentru crearea și funcționarea Organizațiilor de Management al Destinației, pe ambele maluri ale Nistrului. Chișinău, 2023,

 https://www.undp.org/sites/g/files/zskgke326/files/2023-12/adtm_cartea_alba_rom.pdf

2. https://statbank.statistica.md/PxWeb/pxweb/ro/60%20Statistica%20regionala/60%20Statistica%20regionala__11%20TUR/TUR010200reg.px/?rxid=9a62a0d7-86c4-45da-b7e4-fecc26003802 (accesat la 14.05.2026).
3. https://statistica.gov.md/ro/activitatea-agentiilor-de-turism-si-tur-operatoare-in-anul-2025-9491_62317.html (accesat la 26.07.2026).
4. https://statistica.gov.md/ro/statistic_indicator_details/11 (accesat la 03.08.2026)
5. Legea nr. 352/2006 privind organizarea și desfășurarea activității turistice https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=149926&lang=ro# (accesat la 07.08.2026)
6. Miron V., Miron M. Realizări și perspective în dezvoltarea destinațiilor turistice din Republica Moldova. În: Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine, Conferință științifică internațională, Chișinău, 28-29 septembrie 2021, ediția a IV-a, Iași–Chişinău, 2021, pp. 65-90.
7. Miron, V., Miron, M. Dezvoltarea destinațiilor turistice în Republica Moldova: abordări noi în cadrul legislativ de turism. In: Patrimoniul cultural de ieri – implicaţii în dezvoltarea societăţii durabile de mâine, 11-20 februarie 2026, Chişinău. Iași-Chișinău-Lviv-București: 2026, Ediția 13, pp. 220-221. ISSN 2558-894X.
8. Miron, V., Platon, N., Miron, M. Oportunități și provocări în dezvoltarea și funcționarea OMDT în Republica Moldova. În: ECONOMICA, nr.4 (134) 2025, pp. 7-18.
9. Moldovan government approves Tourism 2029 National Tourism Development Programme. https://www.moldpres.md/eng/official/guvernul-a-aprobat-programul-national-de-dezvoltare-a-turismului-turism-2029--eng?utm_source (accesat la 02.08.2026).
10. Profilul investițional în domeniul turismului & hospitality în Republica Moldova. Chișinău, 2025, https://www.undp.org/ro/moldova/publications/profilul-investitional-domeniul-turismului-hospitality-din-republica-moldova (accesat la 03.07.2026)

În ultimii 35 de ani turismul național a renăscut de la un domeniu subapreciat al economiei naționale până la instrument eficient pentru promovarea culturii și patrimoniului național. Dispariția de pe harta politică a lumii URSS a oferit șansă statelor nou formate, inclusiv Republicii Moldova, să devină cunoscute pentru vizitatorii străini. Să le ofere oaspeților țării, dar, în primul rând, propriilor cetățeni, posibilitatea să viziteze cele mai interesante și frumoase locuri, să cunoască istoria locațiilor faimoase și a oamenilor, care au contribuit la dezvoltarea propriei țări. 

Subiectul necesității dezvoltării turismului în țara noastră se bazează pe mai multe argumente, inclusiv:

1. Sunt identificate și luate sub protecția statului obiecte de interes turistic de provenienţă naturală sau cultural-istorică atractive pentru vizite, care stimulează sosirea persoanelor din alte regiuni ale Republicii Moldova sau de peste hotarele ei. Aceste obiecte reprezintă o „carte de vizită” a localităţilor țării şi constituie un patrimoniu important al comunităţii. Prin grija faţă de el localnicii câştigă respectul din partea turiştilor. La fel, prin turism este valorificat tezaurul cultural tradiţional: folclorul, obiceiurile locale, evenimentele semnificative din viaţa comunităţii. 
2. În ultimii 10–15 ani sunt puse în aplicare proiecte de conservare, restaurante, restabilirea monumentelor şi a anumitor spații locale prin amenajarea acestora cu dotări specifice turistice pentru recreaţie, agrement, practicarea sporturilor, curelor terapeutice etc.
3. Sunt valorificate anumite calităţi omeneşti frumoase: ospitalitatea, bunăvoinţa, prietenia, stima faţă de persoană, respectul faţă de valori etc., care creează un climat psihologic benefic în comunitatea respectivă şi determină o atitudine corectă între oameni.
4. Sunt create noi locuri de muncă prin comercializarea spaţiilor de locuit pe lângă obiectele de patrimoniu cu valoare, produselor preparate din materie primă locală naturală, prestarea serviciilor de transport şi de însoţire, producerea obiectelor tradiţionale de artizanat şi a altor bunuri specifice, necesare persoanelor aflate în călătorie.
5. Odată cu valorificarea patrimoniului turistic, au fost create în multe destinații trasee pentru excursii locale sau naționale, structuri de cazare temporară şi de organizare a agrementului vizitatorilor.
6. Promovarea patrimoniului turistic național, bunele practici de reabilitare a acestora și adaptarea pentru vizite turistice le oferă cetățenilor țării cu venituri modeste posibilitatea să-şi organizeze odihna şi să călătorească la un standard mulţumitor.

Realizările în dezvoltarea turismului din Republica Moldova

Analiza sectorului turismului moldovenesc în ultima perioadă evidenţiază un şir de avantaje competitive, tendinţe pozitive şi progrese de etapă. Succint acestea sunt prezentate mai jos, după cum urmează:

Evoluţia cadrului instituţional pentru domeniul turistic. Sectorul de turism a fost un timp gestionat de o autoritate naţională distinctă, subordonată direct Guvernului. Agenția Națională de turism (ANT) avea propriul Colegiu şi era asistată de Consiliul consultativ de turism. Gestiona bugetul public pentru necesităţile de dezvoltare a turismului. Politicile publice promovate în turism sunt focusate pe dezvoltarea turismului intern şi receptor, sporirea imaginii turistice a ţării, susţinerea IMM pentru diversificarea economică locală. Existența, începând cu anul 2000, a unor structuri guvernamentale, destinate gestionării domeniul turismului, a contribuit la adoptarea documentelor legislative ramurale, la crearea premiselor pentru atragerea finanțărilor externe în domeniul turismului, lansarea procesului de promovare a imaginii Republicii Moldova ca destinație turistică etc. Crearea, pe parcursul ultimilor doua decenii, a unor organizații neguvernamentale (ANAT, ADTM, ANTREC Moldova, APIT, ANTRIM, Cheia satului etc.), ce atrag finanțări externe pentru proiecte de dezvoltare a turismului în Moldova.

Legislaţia Republicii Moldova în domeniul turismului. Cadrul general de reglementare favorizează dezvoltarea antreprenoriatului, inclusiv în turism. Republica Moldova are o legislaţie de turism distinctă. La fel se încurajează investiţiile în zonele turistice naţionale. Crearea, aprobarea și implementarea documentelor strategice ramurale va susține valorificarea patrimoniului național ca una din prioritățile domeniului turistic.

Elaborarea şi implementarea documentelor de politici pentru turism. Turismul moldovenesc are o acoperire bună cu instrumente normative. Acestea au devenit mai clare odată cu actualizarea actelor normative.

Promovarea investiţiilor. Turismul moldovenesc devine un sector interesant pentru investiţii datorită simplificării cadrului regulator în Republica Moldova, politicilor publice de favorizare a industriilor exportatoare de servicii, focusării pe sporirea avantajelor competitive ale ţării, susţinerea proiectelor de vizibilitate pozitivă a ţării pe pieţele ţintă. Donatorii importanţi pentru Moldova susţin proiecte de amploare pentru reabilitarea infrastructurii generale rutiere şi de acces la servicii calitative. Cifra de afaceri în sectorul turistic este în creştere. Investiţiile sunt în creştere. Astfel, în pofida crizei economice şi stagnării în sector, antreprenorii investesc susţinut în dezvoltarea afacerilor. Creșterea interesului Autorităților publice locale (APL-lui) față de turism ca o alternativă pentru dezvoltarea economiei locale și, ca urmare, conduce la realizarea mai multor proiecte locale, regionale, naționale de turism prin atragerea finanțărilor externe și interne. Creșterea numărului de inițiative private conduce la dezvoltarea structurilor de primire turistică și locurilor special amenajate pentru activitatea turistică (infrastructura turistică) pe lângă obiectele de patrimoniu.

Colaborarea internaţională. În ultimii ani Moldova a depus eforturi susţinute pentru participarea în cadrul unor parteneriate reprezentative pentru turism. Republica Moldova este parte în Acorduri multilaterale de turism, precum şi în acorduri bilaterale în domeniul turismului, semnate cu ţări generatoare de vizitatori. Moldova se promovează cu o participare permanentă la târgurile de turism din Romania, Rusia, Germania ș.a.

Evoluţia performanţelor domeniilor specifice turismului. Turismul este un sector complex, care asigură ospitalitate comercială vizitatorilor ţării, valorifică economic non-degradant patrimoniul atractiv important, diversifică economia locală, asigură servicii de recreaţie populaţiei şi vizitatorilor. Turiştii moldoveni asigură, într-o măsură tot mai mare, dezvoltarea sectorului, iar necesităţile acestora sunt tot mai solicitante din punct de vedere calitativ. Moldovenii reprezintă segmente importante pe piaţa turistică a unor ţări din regiune. 

Tur-operatori şi agenţii de turism. Intermediarii de turism din Moldova sunt cei mai mari consolidatori organizaţi ai fluxurilor de turişti şi excursionişti pe traseele naţionale şi regionale. Activitatea lor este vizibilă prin sporirea continuă a mobilităţii moldovenilor prin regiune. Numărul companiilor de turism este în creştere, care asigură încasări dinamice pozitive din turismul organizat de ieşire. Încasările din deservirea turiştilor cu motivaţie de afaceri au o dinamică generală pozitivă (în afară de perioada pandemică), însă sunt expuse mai puternic factorilor externi. Turismul de agrement pentru străini în Moldova a avut la fel o dinamică pozitivă încrezută. În ultima perioadă, moldovenii au cheltuit în străinătate tot mai mult, inclusiv prin agenţii turistice. Astfel, turistul moldovean este cel mai important client al agenţiilor naţionale de turism.

Structuri de primire turistică cu funcţii de cazare şi servire a mesei. În RM sunt active peste 250 de unităţi de cazare cu un fond de cazare de cca 30 mii de locuri: 3/5 sunt structuri de odihnă cu un fond de cazare de peste 75% din total, cca jumătate din structurile de cazare activează permanent. Sectorul hotelier a restabilit numărul de cazări la nivelul anului 1998 după un declin major, a angajat mai mult personal, a introdus pe piaţă un nou fond de cazare, inclusiv, în afara municipiului Chişinău. În Chişinău s-a mărit mult numărul de unităţi de cazare. Peste o sută de săli de conferinţe sunt în structurile de cazare în RM, inclusiv peste jumătate în structuri cu confort de 3-5 stele. Sistemul naţional de clasificare (voluntară în prezent), instituit în 2003, permite activitatea de cazare în 12 categorii de unităţi. S-a investit în ultimii ani mai mult în construcţia de structuri de cazare cu regim permanent. Investiţiile sunt, în special, promovate de companii private.

Organizarea activităţii de excursii. Activitatea ghizilor. Republica Moldova este o ţară mică cu o diversitate mare de obiecte de interes turistic, amplasat la distanţe mici de la principalele oraşe – centre hoteliere. Excursiile permit vizitatorilor să cunoască direct atracţiile turistice ale diverselor destinaţii din Moldova. Un număr important din vizitatorii ţării din reţeaua organizată de turism procură excursii de la agenţiile de turism naţionale, iar excursionistul naţional formează cel mai mare contingent. Excursiile în Republica Moldova rămân produse turistice ieftine şi accesibile unui număr mare de clienţi. Costul acestora variază de la 6-7 euro/pers în grup pentru o excursie de până la 100 km tur-retur și până la 50-60 euro/pers în grup la o degustaţie de vinuri. Excursiile cele mai solicitate rămân: vinării, mun. Chişinău, mănăstiri, care formează oferta generală pentru turismul intern şi internaţional de intrare. 

Transport auto. Republica Moldova este străbătută de importante artere rutiere, care leagă ţara de pieţele din regiune. Transportul auto este cel mai des utilizat mijloc de deplasare spre Moldova şi pe teritoriul ţării. Puncte de acces în ţară sunt repartizate relativ uniform pe perimetrul frontierei de stat, fapt care avantajează traficul internaţional de pasageri. Anual intră în ţară cca 4 mil. de cetăţeni străini. Reţeaua internă de drumuri auto este relativ diversificată. În programul de reconstrucţii al drumurilor, reparaţia acestor artere reprezintă o prioritate şi, drept consecinţă, vor fi reparate un număr importante de trasee turistice naţionale.

Companiile de turism, dar şi alţi organizatori de călătorii preferă 2/3 transportul auto pe rute internaţionale şi 100% pe rute interne. Agenţiile de turism au elaborat un sistem de trasee turistice naţionale, 7 dintre care sunt parte a unui program naţional „Drumul vinului”, alte 5 au fost detalizate de către ghizii naţionali. Majoritatea traseelor funcţionale au un grad mare de utilizare a drumurilor naţionale, la care sunt conectate până la 10% din drumurile locale.

Transport feroviar. Republica Moldova este conectată cu principalele oraşe din regiune. Recent s-a construit un segment de cale ferată între Cahul şi Giurgiuleşti, astfel parcursul total al Căii Ferate din Moldova (CFM) constituie 1157 km. Cursele interne circulă zilnic şi asigură conectivitatea cu localităţile pe segmente importante. Strategia infrastructurii transportului terestru prevede acţiuni de reformare a CFM.

Transport aerian. Transportul avia înregistrează în Republica Moldova, în ultimul timp, o dinamică susţinută. Aeroportul Internațional Chișinău renovat corespunde standardelor internaționale și deservește o rețea semnificativă de linii aeriene. Servicii de transport pasageri prin curse regulate și charter prestează 15 companii aeriene ale Republicii Moldova şi străine, asigurând legături directe cu 26 de destinații, iar cu transbordări – cu majoritatea țărilor lumii. Cele mai populare destinaţii sunt Moscova, Istanbul, București, Viena, Antalya, München, Verona ș.a. În ultimii ani, parcul de aeronave din ţară a sporit cu mai multe nave pentru pasageri. Aeroportul Internaţional Chişinău şi-a elaborat un Master Plan pentru perioada 2010–2030, care include valorificarea mai eficientă a poziţiei sale, atragerea de noi curse şi companii, utilizarea activelor, îmbunătăţirea infrastructurii la sol, modernizarea parcului de aeronave.

Transport fluvial. Două căi navigabile interne de importanţă internaţională de categoria E sunt în Republica Moldova pe Nistru şi Prut, la fel ţara dispune de un sector (430 m) al malului pe fluviul Dunărea.

Râurile care oferă trasee navigabile de cca 558 km (41,2%) pe Nistru pe segmentul Palanca–Dubăsari–Soroca, iar pe Prut – traseul Giurgiuleşti – Ungheni. Aici sunt situate porturile: Portul Fluvial Râbniţa; Portul Fluvial Bender; raionul de mărfuri Varniţa; Portul Fluvial Ungheni, Portul de pasageri Giurgiuleşti şi alte cheiuri. Complexul portuar Giurgiuleşti se încadrează în coridorul VII pan-european, coridorul TRACECA şi poate fi utilizat nu doar pentru importul şi exportul mărfurilor în/din Republica Moldova, dar şi pentru tranzitul pasagerilor în/din UE şi alte state ale bazinului Dunărean.

Atracţii turistice antropice şi naturale. Atracţiile naţionale sunt principalii motivatori pentru călătorii pe teritoriul Moldovei. În Moldova sunt peste 15 mii de atracții turistice antropice şi peste 300 de arii naturale importante. Dezvoltarea obiectelor patrimoniului turistic se asigură prin amenajarea turistică teritorială în conformitate cu documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului. 

Suprafeţele împădurite reprezintă pentru Moldova un potenţial important de atracţie a turiştilor (cca 11,6% din teritoriul ţării). Cca 45% din total sunt pădurile de recreare şi cele destinate conservării naturii, şi trebuie să servească pentru activităţi excursioniste, agrement organizat şi tratament balnear ca alternative ale diverselor tipuri de turism neorganizat. Amenajările turistice pentru zonele naţionale de agrement aferente bazinelor acvatice (Vadul-lui-Vodă, Soroca, Vatra etc.) sunt reglementate clar în Moldova. În ţară există un sistem complex de arii naturale sub protecţie de stat: 12 categorii de zone naturale protejate, din care fac parte 3 situri Ramsar, 178 de diverse tipuri de rezervaţii, 130 de monumente ale naturii şi 433 de arbori seculari.

În Moldova au fost atestate câteva mii de staţiuni preistorice, circa 400 de selişti tripoliene (~ 5-6 mii de ani în urmă), circa 50 de grădişti fortificate antice, circa 500 de selişti medievale timpurii, numeroase cetăţi medievale din pământ, 6 cetăţi medievale din piatră (în diferite stadii de conservare), peste 1000 de monumente de arhitectură protejate, circa 50 de mănăstiri ortodoxe.

Atracţiile turistice amplasate în localităţi (mănăstiri, biserici, complexe muzeale, parcuri) beneficiază de drumuri locale de acces, relativ întreţinute pe parcursul întregului an.

În Moldova sunt activi cca 30 de ghizi profesionişti de turism, care cunosc traseele spre atracţiile naţionale şi sunt angajaţi de cca 85 de agenţii de turism din Chişinău şi de instituţiile de învățământ. Sunt cca 350 de ghizi locali care, de regulă, sunt angajaţi ai muzeelor locale şi practică la solicitare excursii extramuzeale spre unele atracţii specifice locului. În raza de 30 km de la oricare obiect turistic din Moldova poate fi angajat un ghid local. 
Are loc promovarea unor activități și programe pentru conservarea și restabilirea patrimoniului material, în special cel construit și spiritual (tradiții, obiceiuri, meșteșuguri populare, arta si teatrul popular, portul tradițional, legendele locului etc.). Aceasta conduce la creșterea semnificativă a interesului cetățenilor Moldovei față de propriul patrimoniu istoric, practicarea tot mai activă a turismului la nivel național.

Organizarea odihnei şi agrementului. În prezent pe teritoriul Republicii Moldova este instituit un sistem de zone de recreere aferente bazinelor acvatice de importanţă naţională. Plajele reprezintă forma cea mai des utilizată a zonelor de recreere aferente bazinelor acvatice. Circa 12% din călătorii interni apelează la o agenţie pentru organizarea odihnei pe teritoriul naţional. ¾ din fondul de cazare în Moldova este specializat pentru odihna cetăţenilor ţării şi a oaspeţilor ei. Cca 60% din locurile de cazare sunt concentrate în taberele estivale pentru copii şi cca 20% - în bazele de odihnă. Numărul în creştere de consumatori în tabere, introducerea în circuitul turistic a noilor capacităţi creează oportunităţi pentru relansarea mai multor destinaţii turistice. 

Totodată, ținem să remarcăm că sistemul național de amenajare turistică a teritoriului trebuie să fie axat pe delimitarea unor zone turistice naţionale şi locale, şi nu pe trasee turistice, care reprezintă oferta comercială a intermediarilor pe piaţa turistică, amplasaţi în capitală. 

Zonarea turistică este concepută de specialiști drept o împărţire a unui teritoriu vast în zone relativ omogene din punct de vedere al activităţii de turism sau al potenţialului turistic. Deci, zona turistică este un teritoriu de mare întindere, de o complexitate geomorfologică, care include mai multe obiective, localităţi sau complexe turistice şi care poate prezenta o caracteristică aparte, fiind astfel posibilă delimitarea de alte zone sau subzone. De regulă, acestea au un diametru de 30-50 km, iar pe acest teritoriu se amplasează una sau mai multe staţiuni turistice. Staţiunile sunt localităţi cu potenţial turistic deosebit şi dotate cu diverse echipamente pentru primirea turiştilor. Acestea sunt de nivel național şi local, iar în unele ţări sunt atestate de autorităţile naționale de turism în funcţie de satisfacerea unor criterii minime stabilite referitoare la cadrul natural, calitatea mediului, accesul în staţiune, dotări şi servicii.

 

A. Regiunea de dezvoltare Nord

Regiunea de dezvoltare Nord a Republicii Moldova cuprinde 11 raioane şi municipiul Bălţi cu o suprafaţă totală de 10 mii km2 sau cca 30% din teritoriul național. Populaţia constituie 974,4 mii persoane (27,5 % din populaţia ţării). Totodată, aici sunt amplasate 571 de localităţi, inclusiv 551 săteşti din totalul de 1679 de localităţi din Republica Moldova. 

Regiunea este caracterizată de un potenţial turistic al 102 arii protejate de stat cu o suprafaţă totală de cca 16,6 mii ha, 2 plaje de importanţă națională (Soroca, Costeşti), 39 de muzee, 178 de edificii ecleziastice de importanţă națională şi 454 de importanţă locală. 

Aici au fost delimitate zone turistice potenţiale în număr de opt, două dintre care de importanţă națională:

A.1. Zona turistică Bălţi include cel mai mare oraş din nordul ţării, supranumit neoficial capitala de nord a Republicii Moldova.

 

Atracţiile turistice majore sunt:

1. or. Bălţi (1421): parc orăşenesc, biserica „Sf. Împ. Constantin şi Elena” (1924–1934), biserica „Sf. Paraschiva” (1924), biserica „Sfântul Nicolai” (începutul sec. XX), Biserica Armenească (sec. XIX), zonă de odihnă, Muzeul de Istorie şi Etnografie, Teatrul „V. Alecsandri”, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, pinacotecă;
2. s. Sofia (1831, Anfisovca): casa-muzeu a familiei Hăsnaş;
3. s. Corlăteni: casa-muzeu „Liviu Damian”.

Dotările turistice locale sunt constituite din: (i) structuri de cazare – hoteluri orăşeneşti, baze de odihnă în zona de agrement a oraşului; (ii) trasee intrazonale („Bălţi – tur de oraş”, „Personalităţi istorice”, „Bălţi – oraş universitar”) şi interzonale (întreaga gamă de trasee excursioniste spre Cobani, Criva, Ţaul, Rudi, Soroca, Japca); (iii) restaurante, baruri, agrement, teatru, agenție de turism.

A.2. Zona turistică Cobani – Costeşti cuprinde un landşaft pitoresc în preajma Prutului de Mijloc şi celui mai mare lac din ţară cu vestigii preistorice vechi în peşterile din stânci. 

 

Atracţiile turistice sunt:

1. s. Cobani (3.06.1374, Zubreuţi, Vasileuţii-Mari): rezervaţia ştiinţifică „Pădurea Domnească” (6032 ha), rezervaţia peisagistică „Suta de movile” (1072 ha), zona ocrotită „Ţara bâtlanilor”, toltre cu peşteri „Stânca Mare” – monument geopaleontologic (105 ha), biserică din lemn (1838);
2. s. Buteşti (12.12.1646): monument natural geopaleontologic „Cheile Buteşti” (110ha), peşteră cu vestigii ale culturii mustereană (≈70-40 mii de ani);
3. or. Costeşti (15.08.1499): cel mai mare lac de acumulare din Republica Moldova (92 km2), monument geopaleontologic (toltre);
4. s. Duruitoarea (1755): o suită de monumente geopaleontologice cu toltre, defilee şi peşteri (≈ 50 ha), vestigii în peşteri (500-70 mii ani);
5. s. Văratic (27.04.1664): landşaft pitoresc cu un monument natural geopaleontologic (10 ha), două peşteri, biserică din lemn (1825);
6. s. Horodişte: peşteră cu vestigii preistorice, biserică din lemn (1797).

Zona are următoarele dotări turistice: (i) structuri de cazare (o pensiune, o tabără pentru copii în pădurea din s. Şaptebani); (ii) trasee – rută ecologică pentru copii „Cobani–Costeşti”, elaborată de administraţia rezervaţiei ştiinţifice, trasee intrazonale – „Valea Prutului de Mijloc” (Branişte, Cobani, Balatina, Cuhneşti), „Staţiuni paleolitice în peşterile de toltre” (Buteşti, Duruitoarea, Horodişte, Văratic, cu posibilitatea extinderii spre nord în zona turistică Edineţ), „Marea de la Costeşti” (inclusiv zonă de agrement), trasee interzonale – „Toltrele de la Prut” (spre nord în zona turistică Edineţ), „Bălţi – Marea de la Costeşti” etc.; (iii) zonă de agrement – plajă Costeşti; (iv) punct de trecere a frontierei la Costeşti (spre România).

A.3. Zona turistică Criva este caracterizată de relief carstic în nordul Moldovei şi prezenţa uneia dintre cele mai mari peşteri ale planetei.

 

Atracţiile turistice majore sunt:

1. s. Criva (24.04.1520): monument natural „Peştera „Emil Racoviţă” sau care mai este numită „Cenușăreasa” (80 ha, lungime totală ≈ 89 km în gipsuri), relief carstic pe gipsuri;
2. s. Lipcani (17.06.1429, Medvedca pe Prut): pădure de luncă cu arin;
3. s. Larga (19.06.1429): pădure de mesteacăn, parc verde (18,3 ha), alee (3 ha), biserică de lemn „Sf. Treime” (1897, biserică din lemn bogat decorată).

Dotările turistice prezente sunt: (i) structuri de cazare – hotel în or. Lipcani; (ii) traseu speologic în peştera „E. Racoviţă” (pentru speologii amatori), trasee intrazonale: „Călătorie în subteranele mari ale planetei”, „Două păduri neobişnuite din Moldova: de arin şi de mesteacăn”, „Capodopera meşterilor locali – biserica din lemn de la Larga”, trasee interzonale: „Peşterile din nordul Moldovei – Criva, Brânzeni, Gordineşti, Rudi)”, „Bisericile din lemn din nordul Moldovei: Larga, Rotunda, Văratic, Horodişte, Cobani”, „Pădurile din lunca Prutului: Lipcani – Cobani”; (iii) punct de trecere a frontierei cu Ucraina (s. Criva).

A.4. Zona turistică Edineţ, toltrele de la Prut – supranumite şi „insulele mărilor străvechi”, sunt prezentate în cele mai diverse forme: ţiglăie, chei, atoluri coraliere străvechi, stânci cu peşteri cândva populate ş.a. 

 

Atracţii turistice:

1. or. Edineţ (15.06.1431): Muzeul Ţinutului Natal (1982), Muzeul de Artă Populară (1993), sit arheologic cu vestigii de „cultură Edineţ” (sec. XIX–VIII î.Hr.);
2. s. Rotunda (09.1774): pădure, biserică din lemn (sfârșitul sec. XVIII, tip casă ţărănească);
3. s. Caracuşenii Vechi (2.05.1585): rezervaţie peisagistică „Complexul geologic şi paleontologic din bazinul r. Lopatnic” (452 ha), „Peştera Ciuntului” (staţiune neolitică ≈2900 î.Hr.), monument natural botanic (4,2 ha);
4. s. Corjeuţi (26.03.1624): toltre „Ţiglăul Mare”, poligon al alpiniştilor;
5. s. Trinca (09.1771): monument natural geopaleontologic „Toltrele r. Draghişte” (70 ha), staţiuni în peşteri şi grote din Epoca fierului (≈ sec.VIII î.Hr.), baştina lui Vasile Stroiescu – om de înaltă cultură şi mare mecenat;
6. s. Feteşti (3.07.1575, Hriţeni): rezervaţie peisajeră, supranumită de localnici „Elveţia Moldovei” (555 ha), monument natural geopaleontologic (68ha), care formează un atol coralier din toltre;
7. s. Gordineşti (27.05.1429, Neagăuţi): rezervaţie peisagistică „La Castel” (746 ha) cu „Peştera Dediului”;
8. s. Brânzeni (1606): atol coralier din toltrele, parcul şi reşedinţa mecenatului V. Stroiescu (2 ha), monument natural geopaleontologic – peşterile de la Brânzeni (cu vestigii de cca 40–10 mii ani);
9. s. Teţcani (6.02.1577): toltre în cheile r. Vilia.

Dotări turistice locale: (i) structuri de cazare – hoteluri or. Edineţ, (ii) trasee intrazonale: „Toltrele de la Prut”, „Staţiuni în peşterile preistorice”, „Vasile Stroiescu – om de cultură şi mare mecenat”, trasee interzonale: „Peşteri din nordul Moldovei”, „Biserici în lemn din nordul Moldovei”.

A.5. Zona turistică Japca – Camenca este cunoscută prin localităţi vechi, ascunse în defileele adânci ale Nistrului şi afluenţilor săi.

 

Atracţiile turistice locale:

1. s. Japca (26.02.1491): „Stânca Japca” – monument geopaleontologic (10 ha), izvor cu apă bogată în săruri de uraniu la Bursuc, complex rupestru, mănăstire de femei „Înălțarea Domnului” (sec. XVII), unica care a funcţionat în perioada sovietică;
2. or. Camenca (1608): monument geologic şi paleontologic, zonă balneoclimatică;
3. s. Valea Adâncă (1738): rezervaţie peisagistică „Valea Adâncă” (214 ha), casă rupestră a haiducului Ustim Karmaliuc (sec. XIX), biserică în stil vechi moldovenesc (1831);
4. s. Raşcov (1402, Calaur), se află pe partea stângă a Nistrului: rezervaţie peisagistică (606 ha), monumentul geo-paleontologic „Complexul de la Raşcov”(123 ha), staţiune paleolitică (40–10 mii de ani), fortificaţie dreptunghiulară din pământ (sec. IV–III î.Hr.), oraş medieval (sec. XIV–XVI), biserică romano-catolică „Sf. Caetan”(sec. XVII), izvorul „Panscka kriniţea”;
5. s. Temeleuţi (3.06.1651): parc dendrologic (3 ha), horodişte pe promontoriu;
6. s. Socola (11.03.1586): monument geo-paleontologic (10 ha), peşteră (cu vestigii din sec. X);
7. s. Cuhureşti (20.12.1437): parc dendrologic (3 ha), monument natural botanic (13 ha), complex religios cu biserică stilizată (1914, arh. A. V. Şciusev);
8. s. Cobâlea (18.02.1456): monument al naturii – stejarul lui Ştefan cel Mare (≈ 6 secole);
9. s. Cunicea (20.12.1437): ruinele a două cetăţi antice (sec. IV–III î.Hr.) şi medievală timpurie (sec. IX–XII).

Dotări turistice locale: (i) structuri de cazare – hotel, sanatoriul „Nistru”, sanatoriul pentru copii (Camenca); (ii) trasee – „Mănăstirea Japca – Camenca”, trasee intrazonale:„Peisaje de excepţie din Valea Nistrului”, „Viaţa monahală în stânci”, „Fortificaţiile vechilor străjeri”; trasee interzonale: „Bălţi – Camenca. În staţiunea balneară”, „Popasuri în sihăstriile rupestre” etc.

A.6. Zona turistică Rudi – Naslavcea se individualizează printr-un brâu de fortificaţii antice şi medievale timpurii din pământ, cele mai inaccesibile dealuri de pe malurile stâncoase ale Nistrului, biserici vechi moldoveneşti din lemn şi piatră. 

 

Atracţii turistice reprezintă adevărate obiecte de patrimoniu național şi universal:

1. s. Rudi (1463): rezervaţia peisagistică „Rudi – Arioneşti” (916 ha), peşteră naturală (100 m), horodişte de promontoriu (sec. IV–III î.Hr., ipotetic – oraşul Metoniu, menţionat de Ptolemeu), 2 cetăţi inelare din pământ (sec. IX–XII) „Farfuria turcească” şi „Germanariu”, mănăstirea de bărbaţi cu biserica „Sf. Treime” (1777) în stil vechi moldovenesc. În vecinătate biserică din lemn (1737 la Sudarca, 1829 la Braicău, Tătărăuca);
2. s. Călărăşeuca: rezervaţie peisagistică (252 ha), mănăstirea de femei „Adormirea Maicii Domnului” (1782), biserică de lemn (1801);
3. or. Otaci (30.03.1585, Mohileni): monument al naturii „La izvoare” (115 ha), biserica veche moldovenească (1793), Zona Economică Liberă „Otaci”;
4. s. Mereşeuca (20.12.1437): monument al naturii „Partea Cneazului” (20 ha), fortificaţii de pământ pe promontoriu „La Cetate” (sec. IX–XII), biserică în stil vechi moldovenesc (1819);
5. s. Lencăuţi (20.07.1628): cea mai veche şcoală sătească din Moldova (sec. XIX);
6. s. Lipnic (20.12.1437): monument al naturii, pădure (1,6 ha), horodişte inelară (IV–III î.Hr.), loc istoric (în timpul bătăliei de la Lipnic din 1469, Ştefan cel Mare zdrobeşte hoardele tătare);
7. or. Ocniţa (15.06.1431, „satul lui Durnea Ceatariu”): rezervaţie naturală silvică (103 ha), biserică din lemn (sec. XIX), casă-muzeu „Constantin Stamati” (1786–1869);
8. s. Naslavcea (20.12.1437): rezervaţie peisagistică „La 33 de valuri” (183 ha) cu o suită din 6 monumente geopaleontologice în defileul r. Chisărău, cetate geto-dacică (sec. IV–III î.Hr.).

Dotările turistice prezente în teritoriu sunt: (i) structuri de cazare – hotel la Ocniţa; (ii) trasee intrazonale tematice: „Oraşe fortificate pe stâncile Tirasului”, „2 mănăstiri vechi moldoveneşti pe Nistru: Rudi şi Călărăşeuca”, „Biserici din lemn în satele nistrene”, „Bătălia de la Lipnic din 1469”; trasee interzonale: „Bisericile din lemn din nordul Moldovei”, „Cetăţile din pământ şi piatră de pe Nistru”, „Personalităţi de vază în Moldova”.

A.7. Zona turistică Soroca este marcată de prezenţa unei cetăţi medievale, plasate armonios într-un peisaj pitoresc nistrean cu păduri, stânci şi plaje, în preajmă cu un vechi sat al pietrarilor. 

 

Atracţiile turistice majore sunt:

1. or. Soroca – cetatea medievală (1499), defileul Bechir cu sihăstria din sec. IX, defileul Cobzanca, „Dealul ţiganilor”, spitalul judeţean (sec. XIX), gimnaziul de fete (sec. XIX), muzeul ţinutului Soroca, biserica „T. Stratulat” (sec. XIX, arh. eclectică), biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1842, arh. A. Waisman);
2. s. Cosăuţi (supranumit „satul pietrarilor”, 03.01.1509): rezervaţie peisagistică (585 ha), monumentele naturii „Pragurile Nistrului” (8 ha) şi „Depozitul de gresii şi granit” (2 ha), staţiunea paleolitică (≈ 22 mii ani), izvorul cu apă minerală „Prestol” şi Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, casa Societăţii de Credit (din perioada interbelică, monument de importanță națională introdus în Registrul de stat); 
3. s. Trifăuţi: (04.1620), pădure, plajă, „zonă de odihnă” a or. Soroca.

Dotări turistice: (i) structuri de cazare – hoteluri în or. Soroca, construcţii uşoare în zona de odihnă Trifăuţi; (ii) restaurante, baruri, agrement, plajă orășenească; (iii) trasee – „Soroca – tur de oraş”, trasee excursioniste tematice: „Soroca în sec. XIX”, „Dealul ţiganilor sedentari”, „În lumea sihastrului medieval”, „La Nistru, la mărgioară...”; trasee intrazonale: „În ospeţie la meşterii pietrari din Cosăuţi”, „Şi piatra este o filă a istoriei”, „Rezervaţii de pe malul Nistrului: Cosăuţi, „Bechir”, „Cobzanca”, „Sfârşitul de săptămână la odihnă în Trifăuţi”; trasee interzonale: „Brâul de cetăţi medievale din pământ şi piatră”, „Mănăstirile din stâncile de la Nistru: Călărăşeuca, Rudi, Cosăuţi, Japca, Saharna, Ţâpova”, „Din Bălţi la Nistru”.

A.8. Zona turistică Ţaul este cunoscută prin cele mai mari parcuri amenajate în jurul reşedinţelor aristocraţilor locali (sec. XIX) din Moldova. Atracţii turistice:

1. s. Ţaul (5.06.1570, Alboteni): parc (46 ha, arh. I. Vladislavski-Padalco), conacul familiei Pommer (1901), Muzeu de Istorie şi Etnografie;
2. s. Rediul Mare: parc (10 ha, arh. I. Vladislavski-Padalco), izvorul r. Răut;
3. s. Cernoleuca (14.04.1546): rezervaţie naturală de plante medicinale (337 ha), conacul familiei Cazimir, biserică din lemn (1801).

Dotările turistice locale sunt: (i) structuri de cazare – hotel Donduşeni; (ii) trasee intrazonale: „Bălţi – Sofia – Ţaul”, „Soroca – Ţaul”; trasee interzonale: „Parcurile reşedinţelor aristocratice sec. XIX”.

B. Regiunea centru

În regiunea de dezvoltare centru a Republicii Moldova sunt incluse 13 raioane, numărul populaţiei depăşind 964,8 mii persoane sau 27,2% din totalul pe ţară. Regiunea ocupă un teritoriu de 10636 km2 sau cca 31% din suprafaţa ţării. 

În regiune sunt 114 arii naturale de valoare protejate de stat (ANP) cu o suprafaţă totală de 38,5 mii ha, 40 de muzee, 256 de edificii de cult de importanţă națională şi 27 de importanţă locală, care îi conferă o atractivitate investiţională avantajoasă. Fondul ariilor naturale în centrul ţării ocupă cca 60% din suprafaţa totală de natură protejată. Acest important potenţial natural concentrat la distanţe relativ mici de la centrele orăşeneşti stimulează dezvoltarea turismului de odihnă şi tratament. Caracteristica resurselor turistice determină divizarea teritoriului în 7 zone de interes turistic:

B.1 Zona turistică Codrii reprezintă suprafeţe acoperite de păduri seculare, unde sunt amplasate câteva dintre cele mai vechi mănăstiri din Moldova. 

 

Atracţii turistice majore sunt: 

1. s. Lozova (25.04.1420): cea mai veche rezervaţie ştiinţifică „Codrii” (5177 ha), sector reprezentativ cu floră de luncă (15 ha);
2. s. Căpriana (25.04.1420): rezervaţie peisagistică „Căpriana – Scoreni” (1762,4 ha), mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”(1429), mormântul Mitropolitului Moldovei (Basarabiei) Gavriil Bănulescu-Bodoni;
3. s. Bursuc (1907): izvorul r. Cogâlnic, izvor cu apă minerală, mănăstirea Hâncu sau „Sf. Paraschiva” (1678);
4. s. Dolna (25.04.1420, Corneşti): rezervaţie peisagistică (389 ha), conacul „Zamfir-Ralli Arbore”, „Izvorul lui Puşkin”;
5. s. Sadova (25.04.1420): rezervaţie naturală silvică (229 ha);
6. s. Vărzăreşti (25.04.1420): rezervaţie peisagistică „Vila Nisporeni” (3499 ha), „Hârtopul de la Nisporeni”, mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului”.

Dotările turistice cele mai importanate sunt: (i) structuri de cazare – vile în rezervaţia „Codrii”; (ii) trasee precum „Chişinău – Mănăstirea Hâncu”, „Chişinău – Rezervaţia Codrii”, „Chişinău – Dolna: Pe urmele lui Puşkin în Moldova”; trasee intrazonale:„Cele mai vechi mănăstiri în Codrii Moldovei: Vărzăreşti şi Căpriana”, „Păduri rezervate în centrul Moldovei”; trasee interzonale: „Două mari rezervaţii în centrul Moldovei: Lăpuşna – Lozova”, „Mănăstirile codrene”.

B.2 Zona turistică Criuleni – Holercani include peisaje pitoreşti în preajma celui mai mare lac de pe Nistru, unde este amplasată o staţiune de odihnă importantă.

 

Atracţiile turistice majore sunt: 

1. or. Criuleni (23.09.1607): rezervaţia naturală silvică „Zolonceni” (69 ha), „Peştera Surprizelor” (~1700 m), insula pe Nistru; 
2. s. Oniţcani (20.05.1604): monument natural hidrologic „Izvoarele Putna şi din valea Rădi” (1,5 ha, izvoare cu apă minerală);
3. s. Holercani (26.01.1446): pădure, landşaft pitoresc, staţiune arheologică (vestigii din sec.VIII î.Hr.), zonă de odihnă, biserică (sec. XIX);
4. s. Molovata (10.09.1574): defileu stîncos, mănăstire rupestră, pod plutitor.
5. or. Dubăsari (1523): rezervaţie naturală silvică (93 ha), lacul de acumulare şi hidrocentrala de pe Nistru, monument natural hidrologic „Havuzul mare” (1 ha); zona adiacentă – Golful Goian cu Rezervaţia ştiinţifică „Iagorlâc” (836 ha).

Dotările turistice sunt determinate de: (i) structuri de cazare – hotel (Criuleni, Dubăsari), pensiuni, vile și baze de odihnă (Holercani, Molovata); (ii) trasee – „Chişinău – Holercani”, „Dubăsari – Vadul-lui-Vodă, pe Nistru cu bărcile”; trasee intrazonale: „Dubăsari – Holercani – Goian”; „Pe dealul mare de la Holercani la Molovata”; trasee interzonale: „Dubăsari – Orheiul Vechi”; „Pe Nistru: Molovata – Ţîpova şi Saharna, prin mănăstirile rupestre nistrene”.

B.3 Zona turistică Hârjauca este cunoscută prin cele patru mănăstiri din Codrii Moldovei şi dezvoltarea unei staţiuni balneoclimaterice. 

 

Atracţiile turistice:

1. s. Hârjauca (28.06.1644): monument natural botanic „Pădurea Hârjauca – Sipoteni” (5,4 ha), monument natural hidrologic „Izvorul tinereţii” (1,5 ha), mănăstirea „Înălţarea Domnului” (1740), biserica „Sf. Spiridon” (1836), biserica „Înălţarea Domnului” (1848, stil neoclasic);
2. s. Palanca (1817): localitate de ucraineni, biserică de lemn (sec. XIX), Muzeul „Casa Părintească” (2000);
3. s. Răciula (25.07.1599): supranumit „satul călugăriţelor de mir”, mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului” (1794), ruinele cetăţi medievale de pământ (sec.VIII–XII), pensiune agroturistică cu muzeul „Casa mierii”;
4. s. Frumoasa (10.05.1807): mănăstirea „Sf. Treime”(1805);
5. s. Hârbovăţ (1730): mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” (1730, cunoscută prin „Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului”).

Dotări turistice existente: (i) sanatoriul „Codru” (Hârjauca), pensiuni (Răciula, Palanca); (ii) trasee – „Chişinău – Călăraşi – Hârjauca”; trasee intrazonale „Patru mănăstiri din Codrii Călăraşilor”; „În satul huțulilor din codru – Palanca”; trasee interzonale:„Mănăstirile codrene”, „Codrii Moldovei Lozova – Hârjauca”.

B.4 Zona turistică Hânceşti – Lăpuşna – Leuşeni este amplasată pe locul unui popas la vama din codri de pe Drumul Mare Tătăresc, în preajma a două mari rezervaţii ale Republicii Moldova şi la baştina domnitorului Alexandru Lăpuşneanu.

 

Atracţii turistice mari:

1. or. Hânceşti (22.03.1500, Dobreni): parc, Castel de Vânătoare şi Palatul lui Manuc Bey (sfârșitul sec. XIX, arh. A. Bernardazzi), Muzeu de Istorie (1979);
2. s. Lăpuşna (1430–1431): rezervaţie peisagistică „Pădurea de la Hânceşti” (4499 ha), rezervaţie naturală de plante medicinale (Logăneşti, 710 ha), ruinele oraşului medieval (sec. XV);
3. s. Sărata Galbenă (16.09.1609, Răureşti): rezervaţie naturală silvică (220 ha), rezervaţie naturală de plante medicinale (424 ha).

Dotări turistice însemnate: (i) structuri de cazare – hotelul Hânceşti, tabăra de vară (Rusca), „Casa vânătorilor” („Pădurea de la Hânceşti”); (ii) trasee – „Chişinău – Lăpuşna – Leuşeni”, „Lăpuşna – mănăstirea Hâncu – Rezervaţia Codrii”; trasee intrazonale: „Hânceşti – Lăpuşna”, „La baştina lui Alexandru Lăpuşneanu”, „Rezervaţia de plante medicinale Lăpuşna – Sărata Galbenă”; trasee interzonale: „Pe moşiile de la Hânceşti şi Hâncu”, „Două mari rezervaţii Lăpuşna – Lozova”.

B.5 Zona turistică Orhei este una dintre cele mai mediatizate destinaţii, care oferă oportunităţi pentru diverse forme de turism.

 

Din marea diversitate de obiecte sunt prezentate cele mai importante atracţii turistice:

1. or. Orhei (20.12.1437): cheile r. Răut, sector de codru, biserica „Sf. Dumitru” (1636), monumentul lui V. Lupu, (1938, arh. Oscar Han şi Robert Curţ), Muzeu de Istorie şi Etnografie;
2. s. Curchi (1770): pădure, lac, mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului” (1765);
3. s. Piatra (20.12.1437): monumentul natural „Stânca Mâgla” (3ha), muzeul „Conacul familiei Lazo” (sec. XIX);
4. s. Donici (4.05.1436, Bezinu): casa-muzeu „A. Donici” (sec. XIX);
5. s. Ivancea (28.06.1576): pădure, parcul şi conacul lui Karp Balioz (mijlocul sec. XIX);
6. s. Brăneşti (10.02.1429): case tradiţionale, decorate cu flori de piatră;
7. Complexul „Orheiul Vechi” cu Parcul Național Orhei: rezervaţie peisagistică „Trebujeni” (500 ha), grote cu vestigii (sec.V–III î.Hr.), sanctuar antic şi calendar al geto-dacilor (sec.V–III î.Hr.), complex monahal rupestru (de până la sec. XII), ruinele „Oraşului nou” al Hoardei de Aur – Şeihr al Gedid (sec. XIII–XIV), ruinele cetăţii medievale a pârcălabului de Orhei, mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”, complex muzeal „Orheiul Vechi” (1968), Muzeul „Curte ţărănească” (complex gospodăresc din sec. XIX);
8. Segmentul Maşcăuţi – Ustia: defileul r. Răut până la vărsarea sa în r. Nistru, landşaft pitoresc cu stânci şi păduri, monument natural geopaleontologic „La Humărie” (64 ha, s. Ustia), case cu elemente de decor cu flori de piatră.

Dotările turistice în zonă sunt: (i) structuri de cazare – hoteluri (Orhei, Trebujeni), pensiuni (com. Trebujeni, satele din Parcul național Orhei), baze de odihnă Ivancea; (ii) trasee: „Chişinău – Orheiul Vechi”, „Chişinău – Orhei – Curchi”, „Chişinău – Orhei – Piatra”; trasee intrazonale: „Chişinău – Orheiul Vechi – Ustia”, „Conacele personalităţilor istorice de la Orhei”.

B.6 Zona turistică Plaiul Fagului este amplasată în valea Prutului unde sunt cele mai mari suprafeţe din Moldova, împădurite cu fag. 

 

Atracţiile turistice sunt:

1. Mileşti (1442): rezervaţie peisageră „Cazimir – Mileşti” (500 ha), parcul cu arborii „Adam şi s. Rădeni (20.12.1437): rezervaţie ştiinţifică „Plaiul Fagului” (5642 ha);
2. s. Eva” (3 ha);
3. s. Bălăneşti (22.11.1610, Popinţeni): culmea maximă a Moldovei (429 m), baştina poetului Grigore Adam;
4. or. Ungheni (7.07.1430, Deleni): rezervaţie peisageră „Valea Mare” (373 ha), biserica „Sf. Al. Nevschi” (1905, arh. A. Bernardazzi, stil eclectic), Muzeu de Istorie şi Etnografie (1967).

Dotările turistice în teritoriu sunt: (i) structuri de cazare: hoteluri (Ungheni), vilă (Rădeni); (ii) trasee:„Chişinău – Ungheni”, „Chişinău – Rădeni”; trasee intrazonale: „Cele mai mari culmi din Moldova”, „Radeni – Bălăneşti – Mileşti: trei rezervaţii diferite”; trasee interzonale: „Rădeni – Lozova”, „Rădeni – Hârjauca”, „Lozova – Hârjauca – Rădeni”.

B.7 Zona turistică Saharna –Ţipova este amplasată în jurul oraşelor medievale monahale rupestre din stâncile de nepătruns ale Nistrului. Atracţiile turistice de aici sunt cunoscute departe de hotarele ţării:

1. s. Saharna (25.12.1495): rezervaţie peisagistică „Defileul Saharnei” (674 ha), staţiune arheologică (epoca fierului, sec. X–VIII î.Hr.), cetate de promotonriu geto-dacică (sec. IV–III î.Hr.), mănăstire rupestră (sec. XVI–XVII), mănăstirea (1777), biserica „Sf. Treime” (1821, stil moldovenesc);
2.  s. Ţipova (1746): rezervaţie peisagistică (306 ha), cetate geto-dacică de promotoriu (sec. IV–III î.Hr.), mănăstirea rupestră „Adormirea Maicii Domnului” (potrivit unor date, săpată în sec. X–XII, partea veche a funcţionat în sec. XVI–XVII, cu 19 caverne, iar partea nouă – din 1756).

 

Dotările turistice locale sunt prezentate de: (i) structuri de cazare – hotel Rezina, pensiuni (s. Lalova, Țipova, Saharna); (ii) trasee turstice:„Chişinău – Saharna”, “Chişinău – Ţipova”; trasee intrazonale: „Ţipova – Saharna” (prin Echimăuţi, horodişte inelară); trasee interzonale: „Saharna – Râbniţa – Ofatinţi”, „Ţipova – Orheiul Vechi, oraşe monahale medievale timpurii”.

C. Municipiul Chişinău 

Amplasat pe o suprafaţă de doar 2% din teritoriul naţional (568 km2), municipiul concentrează peste 23,5% din populaţia ţării sau 832,9 mii de persoane, din care 90% sunt orăşeni (date la nivel de 2019). Municipiul Chişinău este una dintre cele mai solicitate destinaţii turistice din Republica Moldova. Aceasta se explică prin poziţia avantajoasă în mijlocul ţării, propriul aeroport internațional, nod al căilor rutiere şi ferate, numărul relativ mare al locurilor de cazare, cea mai diversificată ofertă turistică națională, patrimoniu variat, dependenţa relativ mică de fluctuaţiile sezoniere, un grad mai înalt de exploatare a resurselor turistice decât media pe ţară ş.a. Astfel, 46% din totalul capacităţii de cazare al ţării şi cca 350 de agenții de turism naționale sunt concentrate în municipiul Chişinău, constituind cea mai mare aglomeraţie turistică a Republicii Moldova.

Chişinăul absoarbe cca 90% din turiştii străini cazaţi în unităţile hoteliere. Tot aici se desfăşoară cele mai importante evenimente culturale, sportive şi activităţi de congrese în plan național. În suburbii se găsesc 2 zone mari de odihnă – Vadul lui Vodă şi Vatra, iar în rază de influenţă a oraşului Chişinău (cca 50 km) – destinaţiile turistice de importanţă națională Orheiul Vechi, Căpriana, Hâncu, Mileştii Mici, Cojuşna, rezervaţia „Codrii” etc. Astfel, Chişinăul concentrează cea mai mare piaţă turistică şi excursionistă din Republica Moldova.

Oraşul Chişinău are o ofertă turistică variată, rezultată în urma atracţiilor sale: centru istoric, cultural, economic şi administrativ, centru de congrese şi întruniri, zonă de odihnă şi agrement. Majoritatea grupurilor de turişti atât individuali, cât şi grupe organizate care sosesc în ţară, în primul rând, vizitează municipiul Chişinău cu multiplele sale obiective turistice. 

Moştenirea istorică, aranjamentul stradal, spaţiile verzi, corelaţia dintre clădirile monumentale şi construcţiile de rând, amplasarea pe coline şi raportul acestora cu natura şi aşezarea istorică generează o cantitate importantă de imagini superbe şi conferă Chişinăului un statut de centru turistic important. Diversitatea atracţiilor turistice determină polifuncţionalitatea municipiului ca destinaţie solicitată pe piaţa turistică. Astfel, în capitală sunt concentrate 4 arii naturale protejate pe o suprafaţă de 208 ha, 2 zone de odihnă de importanţă națională, 14 muzee naționale și locale cu 11 filiale amplasate nu doar în mun. Chișinău, dar și în unele localități din regiunile nord și centru, 19 biserici reprezentative etc.

Municipiul Chişinău este bogat în obiecte de patrimoniu antropic, amplasate atât în oraşul Chişinău (vatra oraşului vechi, zona istorică, obiecte izolate), cât şi în suburbii (situri arheologice, vetre medievale, complexe subterane, mănăstiri etc.). Astfel, cu cca o mie de obiecte de cultură şi civilizaţie protejate, municipiul reprezintă cea mai mare concentraţie de obiecte de arhitectură din ţară. O mare parte a obiectelor de potențial istorico-cultural sunt conservate și promovate prin intermediul celor 14 muzee, cu cele 11 filiale, care sunt amplasate nu doar în mun. Chișinău, dar și în unele localități din centrul și nordul țării. În mun. Chişinău, în conformitate cu Decizia Primăriei nr. 104/6366 din 18.08.1994, la anexa nr. 4 sunt ocrotite 977 de monumente amplasate în intravilanul urban. Dintre acestea 236 de obiecte şi complexe sunt protejate drept monumente de importanţă națională şi 741 de obiecte de patrimoniu locale. Absoluta majoritate a obiectelor de patrimoniu (857 de edificii) sunt amplasate în oraşul vechi şi în zona istorică şi constituie în proporţie de 89,8% de case de locuit şi vile urbane. În perimetrul a 65 de străzi cu cca 4 mii de case construite în diferite perioade, 23,85% sunt obiecte de patrimoniu protejate de importanţă națională sau locală. Însă, doar 5,8% din totalul clădirilor sunt obiecte de patrimoniu național ocrotite de stat, iar fiecare a zecea construcţie din lista de obiecte de patrimoniu național şi local din Chişinău a fost distrusă. În afara zonei istorice a capitalei se găsesc 23 din monumentele de arhitectură. Zone turistice:

C.1 Zona turistică Chişinău este cea mai importantă zonă turistică a ţării – capitala, centru istoric, cultural, economic şi administrativ, centru de congrese şi întruniri, zonă de odihnă şi agrement. 

 

Diversitatea atracţiilor turistice determină polifuncţionalitatea destinaţiei pe piaţa turistică:

1. or. Chişinău (1436): 18 biserici vechi – „Naşterea Maicii Domnului” (Măzărache, 1752, stil vechi moldovenesc), „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” (1777, stil vechi moldovenesc), „Buna Vestire” (sec. XVIII–XIX, stil vechi moldovenesc), Catedrala „Naşterea Maicii Domnului” (1830–1836, arh. A. Melnicov, stil neoclasic), „Sf. Panteleimon” (1891, arh. A. Bernardazzi, stil neobizantin), „Sf. Teodor Tiron” (Ciuflea, sfârşitul sec. XIX), „Sf. Gheorghe” (1819), „Înălţarea Domnului” (1830), „Sf. Treime” (mijlocul sec. XIX), „Sf. Teodora de la Sihla” (sfârșitul sec. XIX, arh. A. Bernardazzi, stil neobizantin), Capela voluntarilor bulgari (1882), Biserica Armenească (sec. XIX), Biserica catolică „Sf. Providenţă” (1830–1841) ş.a.; centrul istoric cu cca 700 de edificii vechi, aranjate după principiul cartierelor închise, printre care Primăria municipală (fosta Dumă orăşănească, 1901, proiect de M. Elladi, arhitectul de atunci al orașului. În ajutorul său a fost invitat Alexandru Bernardazzi, stil eclectic cu elemente gotice şi renascentiste), fostul Gimnaziu de Fete „Principesa Dadiani” (1900, arh. A. Bernardazzi), fostul Gimnaziu de Fete de pe str. Bucureşti (colţ cu str. Puşkin), fostul Gimnaziu de Ştiinţe Reale de Băieţi de pe str. M. Kogâlniceanu, fostul Gimnaziu privat de Fete a baronesei fon Geiking, fostul Gimnaziu Clasic nr. 3 (apoi clădirea primului Parlament al Moldovei „Sfatul Ţării”, azi Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice), fosta Bancă Orăşănească (sfârșitul sec. XIX, proiect M. Cekeruli-Kus, azi Sala cu Orgă), fosta Casă a Nobilimii (azi „Teatrul Gastronomic”), fostul hotel „Suisse” (azi Biblioteca municipală „Bogdan P. Hașdeu”), fostul Muzeu Gubernial Zoologic (1906, arh. N. Ţîganco, azi Muzeul Național de Etnografie şi Istorie Naturală), Casa V. Herţa (1903, stil „barocco vienez”, azi Muzeul Național de Arte al Moldovei), fostul Gimnaziu de Băieţi (sec. XIX, azi Muzeul Național de Istorie a Moldovei), Spitalul de boli infecțioase „Toma Ciorbă” (autorul proiectului arhitectul V. N. Ţâganko, consultat de medicul T. Ciorbă), Gara de trenuri (arh. A. Şciusev), Castelul de Apă (sfârșitul sec. XIX, arh. A. Bernardazzi, azi Muzeul de Istorie al or. Chişinău) etc.; monumente arhitecurale: Arcul de Triumf (1840–1841, proiectat de arhitectul din Odesa Luka Zauşkevici, care a luat drept prototip construcția omonimă din Roma), monumentul lui Ştefan cel Mare (realizat în perioada 1925–1928 de sculptorul Alexandru Plămădeală), Aleea clasicilor, Complexul memorial (1975), S. Lazo, G. Cotovschi, A.S. Puşkin, „Lupoaica latină” etc.; edificii de cultură: teatre – Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, Teatrul „Luceafărul”, Teatrul de operă şi balet „Maria Bieșu”, Teatrul dramatic rus „A. P. Cehov”, Teatrul municipal „Satiricus”, Teatrul „E. Ionesco”,Teatrul Geneza Art etc., muzee; edificii administrative: Parlamentul, Preşedinţia și Guvernul Republicii Moldova. Zone de odihnă şi agrement cu parcuri, scuaruri, păduri, lacuri, Grădina Botanică (105 ha), Grădina dendrologică (83 ha), Grădina Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, Grădina Zoologică (20 ha) ş.a;
2. or. Vatra: lacul Ghidighici (supranumit „Marea Chişinăului”), 3 sectoare de vile;
3. s. Condriţa (1657): rezervaţie naturală silvică (61 ha), zonă de odihnă şi agrement, mănăstirea „Sf. Nicolae” (sec. XIX);
4. or. Cricova (31.07.1431, Vadul Pietrei): renumit prin „oraşul subteran” şi vinăria (≈ 100 km în subteran);
5. s. Mileştii Mici, s. Cojuşna: vinării cu galerii subterane mari.

Zona turistică Chişinău este dotată la un nivel mai înalt decât restul ţării cu infrastructură de deservire a turiştilor, după cum urmează: (i) structuri de cazare – zeci de hoteluri, pensiuni, vile, baze de odihnă (Condriţa, Vatra, Mileștii Mici); (ii) restaurante, structuri de agrement; (iii) 225 de agenții de turism; (iv) cca 86 de  trasee locale şi naționale. 

C.2 Zona turistică Vadul lui Vodă este cea mai mare zonă de odihnă din Moldova şi se găseşte într-o pădure pitorească de pe malul Nistrului. 

Atracţii turistice mari:

1. or. Vadul-lui-Vodă (01.09.1466, Mihuceni): pădure în lunca Nistrului, plajă, monument natural „Solurile fosile pe terasele nistrene” (44 ha), izvor cu apă termală, parcul din Bălăbăneşti (5 ha), zonă de odihnă şi agrement a municipiului;
2. s. Corjova (prima localitate atestată documentar din Moldova – 1362): pădure de luncă;
3. s. Dubăsarii Vechi (1.10.1704): monument natural botanic „Pădurea de plop” (0,3 ha), locul laboratorului de cercetări al astronomului N. Donici-Dobronravov de la începutul sec. XX.
4. s. Delacău (2.07.1455, Bilacău): landşaft pitoresc pe malul Nistrului – rezervaţia peisagistică „Valea seacă Tamaşlâc” (41 ha). 

 

otările turistice însemnate, inclusiv în plan național, sunt: (i) structuri de cazare: 2 sanatorii, cca 80 de baze şi tabere de odihnă (V.Vodă), vile, pensiuni; (ii) restaurante, agrement; (iii) trasee: Chişinău – V.Vodă; trasee locale: cu vaporul pe Nistru (cu programe excursioniste); trasee interzonale: „V. Vodă – Orheiul Vechi”, „V. Vodă – Tighina”, „V. Vodă – Codrii”.

D. Regiunea de dezvoltare Sud

În regiunea de sud a Republicii Moldova sunt incluse 8 raioane, numărul populaţiei este de 526 mii de persoane sau 14,9% din totalul pe ţară. Regiunea ocupă peste 7379 km2 sau cca 22% din teritoriul naţional. Potenţialul turistic al regiunii este reprezentat de un număr de 43 de arii naturale protejate de stat pe o suprafaţă totală de 5874 ha, datorat reliefului de stepă şi gradului redus de împădurire. În localităţile din regiune sunt 25 de muzee şi 63 de edificii ecleziastice de importanţă națională şi locală. 

Caracterul dispers al resurselor turistice şi starea actuală a acestora determină numărul mic de posibile zone turistice. Acestea sunt încadrate în zona oraşului Cahul, precum şi de-a lungul Nistrului inferior sau în raionul cu populaţie majoritară de etnie bulgară. 

D.1 Zona turistică Cahul face parte din euroregiunea „Dunărea de Jos”, fiind amplasată în preajma locurilor istorice, rezervaţiilor naturale şi resurselor balneare recunoscute. Atracţiile turistice majore sunt:

 

1. or. Cahul (10.09.1452): rezervaţie naturală de plante medicinale (343 ha), apă minerală (termală) în zona balneoclimaterică „Nufărul Alb”, Muzeul Ținutului
2. Cahul; 
3. s. Stoianovca (1902): localitate a foştilor colonişti bulgari, rezervaţie naturală mixtă (132ha), Cimitirul de Onoare al Ostaşilor Români, „Pichetul celor 3 eroi”;
4. s. Vadul lui Isac: rezervaţie naturală silvică (68 ha), fragment din Valul lui Traian de Jos (sec. III–IV, înălţat de romani, avea 4 elemente de fortificare);
5. s. Văleni (13.06.1436, Balinteşti): monument natural geopaleontologic (3 ha);
6. s. Slobozia Mare: rezervaţie ştiinţifică și Parcul Biosferei „Prutul de Jos” (1691 ha), Zona umedă de importanță internațională „Lacurile Prutului de Jos”, Muzeul de Istorie și Etnografie;
7. s. Giurgiuleşti (1527, Ţurţuleşti): monument natural geopaleontologic, vestigii medievale timpurii, Portul Internațional Liber Giurgiulești la Dunăre.

Dotările turistice sunt determinate de: (i) structuri de cazare – hoteluri şi sanatoriul „Nufărul Alb” (or. Cahul), agropensiuni în satele de-a lungul Prutului de Jos; (ii) trasee – „Chişinău – Cantemir – Cahul – Giurgiuleşti”, „Coridorul verde în balta Prutului”, „Bătălia de la Cahul”, „Confluenţa culturilor diferitor popoare în sudul Moldovei”.

D.2 Zona turistică Tighina – Căuşeni – Talmaza este situată în vechea Raia Turcească (Bender), unde s-au păstrat până azi fortificaţiile antice Valul lui Traian de sus, așa-numita „Grădină turcească” – una dintre primele arii naturale protejate din Europa, cetatea medievală moldovenească şi biserica semiîngropată de la Căuşeni. 

 

Atracţii turistice:

1. or. Tighina (06.10.1408): cetate medievală moldovenească în punctul vamal (1408, consolidată în piatră de P. Rareş, cucerită de turci în 1538, lărgită în 1705–1707, cucerită de ruşi în 1812), biserica „Schimbarea la faţă” (1815), biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1819), izvoare la Varniţa şi Proteagailovca, Muzeul de Istorie şi Studiere a Ţinutului (1914), Muzeul memorial „Carol XII”, s. Varniţa;
2. s. Hârbovăţ (1764): rezervaţie peisajistică „Pădurea Hârbovăţ”, parc dendrologic (2,2 ha);
3. s. Chiţcani (31.09.1429, Zaharovca) – Copanca (18.02.1456, Corabca): rezervaţii naturale silvice (197 ha), izvor cu apă minerală, „Valul lui Traian de Sus” (sec. IV, fragment din fortificaţia de cca 120 km, înălţată de localnici), mănăstirea „Noul Neamţ” (1859);
4. s. Talmaza (1595): rezervaţie peisagistică „Grădina turcească” (224 ha), rezervaţie de resurse (200 ha), albia veche „Nistrul orb” (31 km), baştina lui Ştefan Ciobanu (11.XI.1883 – 28.II.1950, or. București);
5. Suita de sate nistrene, amplasate în arealul Zonei Umede de importanță Internațională „Nistrul de Jos”: Popeasca, Cioburciu, Răscăieţi, Purcari, Olăneşti, Crocmaz, Tudora, Palanca cu 5 monumente ale naturii de diferite categorii, „Înălţimea Lomakin”, ruinele cetăţii turceşti (atestat sec. XVII–XVIII, Palanca), „Grădinile” (Popeasca, sec. XIX) etc.;
6. or. Căuşeni (06.06.1455, Chişinăul Roşu) centrul olatului tătarilor din Bugeac (sec. XVI–XVII), biserica semiîngropată „Adormirea Maicii Domnului” cu fresce în interior, ctitorită de domnitorul Moldovei Grigore Callimachi;
7. s. Zaim (22.03.1535, Oale): monument geopaleontologic „La Carieră” (4 ha), pădure, casă-muzeu „Alexei Mateevici”;
8. s. Sălcuţa (22.03.1706): monument geopaleontologic (3 ha), „Biserica Albă” din romanul lui I. Druţă;
9. s. Taraclia (1773): una dintre primele rezervaţii geopaleontologice din Imperiul Rus „Râpa lui Vişan” (12 ha, sec. XIX).

Dotările turistice prezente în teritoriu: (i) structuri de cazare – 4 hoteluri (Căuşeni, Tighina, Palanca), baze de odihnă (Cârnăţeni, Talmaza), agropensiuni (Cioburciu, Palanca, Tudora); (ii) trasee: Chişinău – Mănăstirea „Noul Neamţ”, „Chişinău – Căuşeni – Zaim”; trasee interzonale: „Bătrânele sate nistrene”, „Cele mai vechi arii protejate în Moldova: „Grădina Turcească” şi „Râpa lui Vişan”; trasee interzonale: „Pe calea tătarilor: Tighina – Comrat”, „Nistrul de Jos”.

D.3 Zona turistică Taraclia este determinată de specificul localităţilor coloniştilor bulgari, unde se practică legumicultura şi viticultura tradiţională balcanicilor. 

 

Atracţiile turistice sunt reprezentate prin:

1. or. Taraclia (1811): monument natural geopaleontologic (4,1 ha), Muzeul Patrimoniului Cultural;
2. s. Corten (1830): Muzeul de Istorie şi Etnografie;
3. s. Tvardiţa (1829): Muzeul Ţinutului Natal, biserica „Sf. Paraschiva” (prima jumătate a sec. XIX);
4. s. Vinogradovca (11.06.1964): sector reprezentativ de Stepa Bugeacului (1962).

Dotări turistice locale: (i) structuri de cazare – hotelul Taraclia, hotelul rural (Tvardiţa, Corten); (ii) trasee – „Taraclia – Corten – Ciadâr-Lunga – Tvardiţa”; trasee intrazonale: „Satul bulgar. Tradiţia convieţuirii”, „Stepa Bugeacului – patria nouă a coloniştilor bulgari”, „Bulgăria – îndeletnicirea ţăranilor din sudul Basarabiei”; trasee interzonale: „Confluenţa popoarelor în sudul Moldovei”, „Coloniile din Stepa Bugeacului”.

E. UTA Găgăuzia

În UTA Găgăuzia a Republicii Moldova sunt incluse 32 de localităţi, inclusiv 29 săteşti cu o populaţie de 161,7 mii persoane, în majoritate etnici găgăuzi, sau 4,6% din populaţia ţării. Gradul de urbanizare este de 37%, iar restul 98 mii de persoane din populaţie trăieşte în localităţi săteşti. 
Potenţialul turistic al UTAG este reprezentat de un număr de 9 arii naturale protejate de stat pe o suprafaţă totală de 108,6 ha. În localităţile de aici sunt 6 muzee şi 3 edificii ecleziastice de importanţă națională. Datorită suprafeţei mici a regiunii, aici este desemnată o singură zonă turistică de perspectivă. 

E.1 Zona turistică Găgăuzia este determinată de coloniile compacte ale unicului popor ortodox din numeroasa familie turcică. 

 

Atracţii turistice sunt:

1. s. Bugeac (31.05.1978): rezervaţie naturală de plante medicinale (56 ha), sector reprezentativ din stepa Bugeacului;
2. s. Dezghingea (1811): sector reprezentativ din nordul stepei Bugeacului (15 ha);
3. or. Comrat (27.05.1443, Cergâşa, Cercoza): monument geopaleontologic „Valea r.Ialpug”, izvor cu apă minerală, Muzeul de Istorie şi Studiere a Ţinutului (1969);
4. s. Beşalma (1811): Muzeul de Istorie şi Etnografie „D. Cara-Cioban” (1969);
5. s. Cazaclia (1807): vinăria „Cazaiac-Vin”.

Dotările turistice sunt determinate de: (i) structuri de cazare – 3 hoteluri în Comrat, complex etno-turistic „Gagauz Sofrasî” (s. Congaz); (ii) trasee – „Comrat – Beşalma”, „Comrat – Cazaclia”; trasee intrazonale: „Satul găgăuz. Tradiţia convieţuirii”, „Stepa Bugeacului – noua patrie a găgăuzilor”, „Cultura orientală în clepsidra timpului”, „Vinăriile găgăuze”; trasee interzonale: „Confluenţa popoarelor în sudul Moldovei”, „Coloniile din stepa Bugeacului”.

F. Regiunea transnistreană

În regiunea transnistreană a Republicii Moldova sunt incluse raioanele din stânga Nistrului, precum şi municipiile Tiraspol şi Tighina, pe o suprafaţă de 3,4 mii km2 sau 10% din teritoriul naţional. Numărul populaţiei este de 475,6 mii de persoane sau 11,8% din totalul pe ţară. 

 

Din cauza regimului separatist, în regiunea transnistreană nu a fost desfăşurată inventarierea potenţialului turistic şi nu este cunoscută o statistică a performanţelor industriei turistice locale. În perioada ex-RSSM, în stânga Nistrului au existat mai multe locaţii turistice, vizitate de turiştii orientaţi, în special prin filiera sindicatelor: Tiraspol, Tighina, Dubăsari, Camenca, limanul Cuciurgan etc. E propusă o singură zonă turistică, care are şanse pentru relansare în primii ani de după reglementarea conflictului transnistrean.

F.1 Zona turistică Tiraspol – Dnestrovsc cuprinde un centru industrial pe locul fortăreţei din valea Nistrului şi cel mai mare lac natural din Republica Moldova – Cuciurgan.

Atracţiile turistice majore în zonă sunt:

1. or. Tiraspol (21.11.1792): centrul industrial, ruinele cetăţii distruse (1793), grădina dendrologică (21 ha), monumentul paleontologic „Vâlceua Colcot” (16 ha), Muzeul de Istorie şi Studiere a Ţinutului (1958), teatru;
2. or. Dnestrovsc (4.01.1963): landşaftul „Cremenciug”, limanul Cuciurgan.

Dotările turistice sunt caracterizate de: (i) structuri de cazare – hoteluri în Tiraspol, Bender, baze de odihnă (Dnestrovsc); (ii) trasee – „Tiraspol – Dnestrovsc”, „Bender – Tiraspol”, „Tiraspol – Odesa”, „Tiraspol – Chişinău”, „Tiraspol – tur de oraş”, „Două cetăţi rivale”; (ii) agenții de turism – Tiraspol.

Dr. Viorel MIRON, dr. Marina MIRON 

Bibliografie selectivă:

1. Analiza diagnostic a sectorului turistic din R. Moldova pentru anii 2003–2010. Elaborată de Asociaţia de Dezvoltare a Turismului în Moldova. Chișinău, 2011, 138 p.
2. Cercetarea de context a potențialului de piață pentru turismul istoric și cultural în bazinul Mării Negre. Republica Moldova. Elaborat de Asociaţia de Dezvoltare a Turismului în Moldova. Chișinău, 2020, 54 p.
3. Constantin Marian. Zonarea agroturistică. Puncte de vedere privind necesitatea şi conţinutul metodologiilor de determinare. În: Turismul rural românesc. Iaşi: Ed. Performantica, 2005.
4. Erdeli G., Istrate I. Amenajări turistice. Bucureşti: Ed. Universităţii, 1996. 469 p.
5. Miron V., Miron M. Turismul verde în Moldova. Chișinău: Ed. Masterprint, 2017, 126 p.
6. Miron V., Miron M. Turismul în Arealul dunărean al Moldovei. Dezvoltarea capacităților muzeelor locale pentru promovarea mobilității de transport și turismului la Dunăre. Chișinău: Ed. Masterprint, 2015, 150 p.
7. Miron V., Tomița P. Managementul resurselor turistice din Republica Moldova. Chişinău: Ed. UASM, 2007, 160 p. 
8. Monumente de istorie şi cultură din Republica Moldova / Nicolae Demcenco, Ion Hâncu (ş.a.). Chişinău: Ştiinţa, 1994, 189 p.
9. Nicu Vl. Localităţile Moldovei în documente şi cărţi vechi./Vladimir Nicu. V. 2, Chişinău: Universitas, 1991, 298 p.
10. Nicu Vl. Localităţile Moldovei în documente şi cărţi vechi. V. 1, Chişinău: Universitas, 1991, 
11. 367 p.
12. Stănculescu G. Dicţionar poliglot explicativ de termeni utilizaţi în turism. Bucureşti: Ed. All Educațional, 1998, 327 p.